Pentru ultimul ei album, „For My Crimes”, cântăreața americană și-a format o gașcă fabuloasă de energii feminine, în care backing vocals sunt Sharon Van Etten, Angel Olsen și Kristin Kontrol, alături de Mary Lattimore la harpă, Patty Schemel la tobe, Eva Gardner la bas și Janel Leppin responsabilă de aranjamentele orchestrale.

Pe Marissa Nadler o poți vedea pentru prima dată în București, pe 24 septembrie, de la ora 20, la Club Control.

Am vrut să aflu mai multe despre intimitatea pieselor lui Marissa Nadler, locul pe care îl are pictura în viața ei și cum reușește să o ia cu ea în turnee. | | | |

Ultimul tău album, „For My Crimes”, este deosebit de confesiv. Marchează un capitol al vieții tale? ___

Albumul a fost fără îndoială inspirat din viața mea, însă aș putea spune că mi-am permis foarte multe din punct de vedere creativ. Încerc să ating teme universale în muzica mea. Pentru piesa „For my crimes”, am ales să o scriu din perspectiva altcuiva. Sunt unelte de scris pe care obișnuiesc să le folosesc.

Ești mai fericită atunci când începi o piesă nouă sau când o termini? ___

Când încep. Dacă piesa înseamnă mult pentru mine, atunci este cu adevărat magic. Nimic nu se compară cu sentimentul unei piese care pune stăpânire pe tine.

Ai un loc în care îți place să mergi când compui sau un proces specific? ___

Cel mai bine compun în momente de maximă intensitate, în special când întâmplările din viața mea par să inspire descărcarea emoțională pe care mi-o provoacă scrisul pieselor. Încă tratez acest lucru ca pe o meserie, una care necesită concentrare și etică profesională.

„Drive” este una dintre piesele tale pe care le-aș putea asculta la nesfârșit, în special versurile „Still remember all the words / To every song you ever heard”. Mi-ar plăcea să aflu povestea din spatele ei și ce înseamnă pentru tine versurile acestea. ___

Mulțumesc, mă bucur că îți place. Întregul album „July” este foarte personal și în același timp unul dintre cele 10 albume de pe care continui să cânt cele mai multe piese. Versurile din „Drive” au de-a face cu deziluziile, iar refrenul cu amintirile.

Cred că versurile sunt destul de autobiografice. Nu vreau să răpesc din însemnătatea unei piese pentru altcineva vorbind prea mult despre ea.

Pe lângă muzică, faci și artă plastică. Pe care ai descoperit-o prima – muzica sau pictura? Se influențează una pe cealaltă? ___

Am început cu pictura. Am studiat la Rhode Island School of Design, unde am absolvit și masteratul. De-a lungul anilor, până ca lucrurile să avanseze, am predat arta la o școală terapeutică pentru copii cu autism și depresie.

Viziunea mea asupra artei este exact cea pe care am predat-o și elevilor mei – aceea că scopul în sine poate să vindece. Fie că pictezi, compui versuri sau faci fotografii, toate acestea sunt moduri nu doar de a-ți procesa emoțiile, ci și de a ajunge la altele. Așa că mă consider un artist multidisciplinar.

Cu albumul „For My Crimes” este prima dată când folosești o lucrare de-ale tale pentru a ilustra coperta. Mi se pare minunat ca artist să te ocupi de toate aspectele unui album. A însemnat mai mult pentru tine rezultatul final? ___

Am simțit că întregul material a venit de la mine și s-a materializat într-o lucrare de artă unitară și coerentă. Sper să procedez la fel de acum încolo și cu restul albumelor.

Spuneai că „o parte din picturile tale par să rezume 15 ani de turnee și privit pe geamuri în mișcare”. Sunt curioasă dacă a existat o anumită imagine care ți-a rămas în minte după tot acest timp și dacă ai apucat vreodată să o pictezi. ___

Cred că în general în seria de peisaje atmosferice la care am lucrat în ultimii ani se regăsește acest efect de mișcare blurată. Mi se pare că arată într-un fel modul în care amintirile s-au amestecat una cu cealaltă. Mediile artistice diferite există din diferite motive. Cumva, picturile spun ce nu reușesc eu să pun în cuvinte.

Reușești vreodată să pictezi în timpul turneelor? ___

Port cu mine un caiet de schițe și uneori un set de acuarele de buzunar. Cred că pictura este una dintre cele mai relaxante forme de artă. Turneul acesta a fost plin de drumuri lungi și lipsit de zile libere, așa că nu am reușit decât să privesc pe geam. Poate că tot ce fac acum este să asimilez pentru următoarea sesiune de pictură.

Fotografii de Cara Robbins și Ebru Yildiz.

Nu uita să dai mai departe!