De Alina Vîlcan
Cum se construiește o carte de debut și care sunt poveștile din spatele textelor unor prime volume individuale? Trei autoare - Ema Stere, Maria Orban și Antonia Mihăilescu - ale unor cărți pe care le-am remarcat ne povestesc cum au început să scrie literatură.
Ema Stere: „Am început să scriu literatură cum se începe, cu poezie, în clasa a IX-a și după nu mai știu câte mutări încă mai am caietele de atunci și le răsfoiesc cu bucurie. O salut afectuos pe Ema-cea-de-paișpe-ani, căreia aș vrea să-i transmit – poate citește Glamour! – că 1) o să cadă comunismul și 2) în ce privește examenele, totul va fi bine.
Fast forward, m-am apucat de „Copiii lui Marcel” într-o seară, pe la începutul verii, în 2011. Fetița mea avea doi ani și era foarte, foarte greu de convins să se culce (și acum e la fel). M-am așezat la masa din bucătărie, aveam o idee de proză scurtă, am luat un pix și câteva foi de hârtie și m-am pus pe lucru. În mod normal, scriu povestiri dintr-o bucată – nu le planific, dar așa vin.
Poate băusem prea multă cafea? Am lăsat istoria neterminată, am reluat-o a doua zi, tot nu am dus-o la capăt. Nu aveam niciun plan. Scriam din pură plăcere, fără nicio intenție să public vreodată ceva: e o situație absolut ideală. Ziua aveam o grămadă de treburi. Când mă așezam la masa din bucătărie, era trecut bine de 12 noaptea și habar n-aveam ce urmează să se întâmple. Sau dacă.
Eroina mea e o fată ambițioasă și dominantă (nu semănăm), care ajunge să se plictisească foarte tare în serviciul ei corporatist și conchide că trebuie să o ia de la capăt. Se mută la țară și înființează o comunitate agricolă. I se pare o idee practică, inițial. Caută presupușii copii nelegitimi ai lui Marcel Serebreakov, un fante local cu reputație proastă și totodată proprietar de drept al casei în care s-au stabilit. Numai că Marcel este de mult dat dispărut. Și de aici...
Am combinat, în documentare și în scris, o seamă de lucruri care m-au interesat întotdeauna. De exemplu, utopiile și comunitățile; disparițiile de persoane; legendele din jurul Securității; ecologia; dragostea oamenilor pentru câini; oamenii superdotați. Numindu-mi personajul Serebreakov, i-am trimis o scrisorică de amor și lui Cehov.
Am strâns și o mulțime de fotografii, pe care le-am fixat pe un panou de plută, în bucătărie. Aveam câte o poză pentru fiecare personaj, precum și imagini cu legume uriașe, dealuri sumbre, case, câini... Între timp am desființat panoul, dar tot mai găsesc câte o hârtiuță, uitată printr-o carte. Ultima oară am dat de un domn cu melon, care stă foarte mândru și drept lângă varza lui campioană (îi ajunge până la șold).”
Cu romanul „Copiii lui Marcel”, Ema Stere a câștigat Concursul de Debut al Editurii Polirom, în 2020, și Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei (ediția 2020, secțiunea Debut-Proză).