De la ce pornește un proiect de Diplomă?

De Irina Munteanu

Dacă e octombrie înseamnă că ne dăm întâlnire la o nouă ediție a festivalului DIPLOMA Show. Între 7 și 16 octombrie, la Combinatul Fondului Plastic, noua generație de artiști, arhitecți și designeri români își expune lucrările de diplomă în una dintre cele mai ample ediții de până acum.

Ocazie perfectă să invităm câteva artiste care ne-au atras atenția să ne povestească mai multe despre lucrarea lor de diplomă. Am vrut să aflăm care a fost „scânteia” de la care a pornit proiectul, ce le-a inspirat să aleagă tema pe care au ales-o și de ce e importantă pentru ele.

Ana Cristina Lupu - „Panteon oniric” Pictură, Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca

„Pictez vise și asta poate fi destul de challenging”, spune Ana Lupu. Pentru ea, „visele sunt un mijloc de descărcare a unor emoții acumulate, așa cum este și arta în esență”, iar inspirația pentru lucrarea de diplomă i-a venit în urma autoanalizei.

„Am fost atrasă de ideea de recuperare și arhivare a unor amintiri evanescente”, povestește Ana. „M-am opus esteticii romantizate, clișeice și m-am apropiat de o realitate psihologică: visele nu sunt ideale întotdeauna, cum nu sunt nici coșmaruri, ci implică un efort de reamintire, ceea ce presupune o pierdere identitară: o impresie a ceva posibil visat... de către oricine.”

Mădălina Lucșoreanu „Mais où sont les neiges d’antan?” Artă grafică, UNArte București

Mădălina Lucșoreanu a vrut de la început ca proiectul ei de diplomă să aibă un caracter autobiografic și să abordeze subiecte precum acasă, copilărie și amintiri. Așa a realizat că cercetarea nu ar fi putut fi despre altceva decât despre „persoanele datorită cărora m-am simțit acasă de-a lungul întregii copilării – bunica și străbunica materne –, dar mai ales, despre frumoasa poveste pe care am trăit-o aici în tot acest timp.”

„Mi-am dorit să dedic acest proiect atât vieților lor, cât și poveștii pe care am scris-o împreună timp de 14 ani. Ele mi-au conturat întreaga existență și, deși le-am pierdut în urmă cu șapte ani (la o dureroasă distanță de șase săptămâni), le-am păstrat în fiecare moment în suflet și în gânduri, unde vor rămâne pentru totdeauna.”

Yimiao Pan - „CACTACEA” Artă textilă, UNArte București

Yimiao Pan a început să studieze cactușii după ce a văzut o asemănare între calitățile lor și persoana ei. Așa a aflat că în funcție de regiune sau cultură, cactusul e înzestrat cu diferite semnificații și simboluri.

„Mă simt atrasă de cactuşi pentru că au forme diverse și interesante, supraviețuiesc indiferent de temperatură sau condiții meteorologice, așa cum și omul este nevoit să se adapteze și să se integreze în societate, indiferent de apartenența etnică sau religioasă. Viața este o luptă continuă pentru supraviețuire, așa cum și cactușii o demonstrează.”

„Proiectul meu reprezintă un fragment supradimensionat, fiind inspirat din forma mai multor cactuși, cu porțiuni redate în relief care imită structura tridimensională a lui Echinocactus grusonii (cunoscut ca „perna soacrei”), a cactusului San Pedro, dar și a lui Echinopsis chiloensis”, mai spune artista.

Nadina Stoica „Cuibăreala grai nu are” Fotografie, UNArte București

„Plecarea de acasă cred că a fost scânteia. Știu că în liceu eram nerăbdătoare să încep facultatea, iar cel mai tare mă încânta faptul că o să am un loc al meu, un «cuibușor». Așa am ajuns să îmi documentez fotografic, și nu numai, fiecare loc în care am stat. În șase ani s-au adunat cinci.”

Dacă ar fi să-și privească proiectul de master dintr-un unghi personal, Nadina Stoica crede despre el că e important pentru vorbește despre „o căutare și o decizie a unui stil de viață, despre o dorință de modelare a propriei vieți așa cum ai zidi o casă.”

„Tema locuirii mi se pare foarte vastă, momentan simt că am zgâriat doar suprafața ei – la început cu schițe și gânduri imediate despre intimitate, copilărie, memorie, origini, corp, totul se trasează într-un spațiu. Aceste exerciții m-au condus ulterior la o viziune mai de ansamblu, mai complexă a temei și anume căutarea esenței locuirii într-o societate marcată de un tranzit continuu de sosiri și plecări, flux și reflux de oameni.”

Gabriela Iuliana Leu - „Flori nomade” Artă textilă, Universitatea de Artă și Design Cluj Napoca

Cu lucrarea ei de diplomă, Gabriela Iuliana Leu și-a dorit să tragă un semnal de alarmă referitor la cazul Pata Rât și să inițieze un dialog despre superficialitatea cu care sunt tratați romii în artă și în societate. „«Flori nomade» vorbește despre situația romilor simpli, marginalizare, rasism și stereotipizare”, spune artista.

„Plecând de la propria persoană, având origini mixte, m-a marcat în mod special situația oamenilor ce trăiesc în Pata Rât, Cluj-Napoca. «Oraș de 5 stele», dar care își trimite cetățenii ce nu dispun de capitalul necesar tocmai la depozitul de deșeuri din Pata Rât și îi supune unor condiții inumane de trai”, explică Gabriela.

„Când vine vorba despre consens sociologic, acest grup social este obligat să își reprime originile. Evacuarea forțată din decembrie 2010 a 350 de locatari, majoritar de etnie romă, de pe fosta Stradă Coastei, coincide cu perioada Crăciunului, când au fost trimiși să locuiască „provizoriu” în proximitatea groapei de gunoi a Clujului. Acest fapt, ce încalcă multiple drepturi ale omului, demască rasismul la nivel politic.”

Rucsandra Enache - „Doar cu Tine” Artă grafică, UNArte București

Proiectul de disertație al Rucsandrei Enache îi dezvăluie universul intim imaginar, punând accentul pe starea de introspecție și explorarea eului creator.

„În luna octombrie se face un an de când am decis să-mi încep parcursul terapeutic. Copilul interior a fost mereu o temă centrală în arta mea, în special în ilustrații, însă abia acum am avut ocazia să lucrăm față-n față și să pătrund cu adevărat în acest univers intim”, spune Rucsandra.

„Cred că cel mai greu lucru este să încerci să te redescoperi pe tine și cu acest challenge în minte am plecat la drum când am creat cartea «Doar cu tine». Povestea și tot procesul conceperii acestui proiect m-au ajutat într-adevăr să vindec anumite părți din mine, să accept și să-mi onorez trecutul.”

Bianca Peter - „Open up” Ceramică-sticlă-metal, Universitatea de Artă și Design Cluj Napoca

„Încă din copilărie am fost o persoană timidă și închisă în mine”, spune artista care și-a dorit ca lucrarea ei să se adreseze oamenilor care se regăsesc în situații similare. „Frica de vulnerabilitate și încercarea de a fi perfectă în ochii celorlalți sunt două elemente negative care și-au lăsat amprenta asupra vieții mele de până acum”, continuă Bianca.

„Mi-am dorit ca proiectul să provoace oamenii la introspecție, la recunoașterea, acceptarea și transformarea defectelor în calități unice. Fiecare dintre noi are un bagaj emoțional consistent, dar dacă primim și oferim înțelegere, ajutor și suport, el poate fi mai ușor de transportat.”

Created with Newsroom AI