
Mihai Ghiduc
29 martie 2019
De ce urăsc primarii pomii și alte întrebări pe care ni le-am pus săptămâna aceasta
Încă de pe vremea când primarul din Iași a hotârât că e mai important să se vadă primăria bine decât să păstreze teii de pe bulevard pe care-i iubeau toți ieșenii, s-a pornit un război de neînțeles între edili și natură din care copacii ies măcar ciuntiți, dacă nu direct din rădăcini.
Săptămâna aceasta avem două cazuri care întâresc impresia.
Mai întâi, primarul sectorului 6, celebrul Gabriel Mutu, a decis că e nevoie să schimbăm iar bordurile și, pentru ca toată acțiunea să fie cât mai vizibilă, a scos din pământ copacii gata înfloriți pe care-i vânau toți instagramerii.
Șerban Marinescu are detalii:
Între timp, aflăm și că primarul din Câmpeni, Alba, a decis să toaleteze un platan, cu drujba, spre indignarea unei localnice care a filmat acțiunea, alegându-se, cu această ocazie, cu niște vajnice înjurături din partea edilului.
Copacul cu pricina a reprezentat România în competiția „Arborele European al anului” chiar în această lună, informație care pare să nu fi ajuns la primarul Călin Andreș.
E drept că a ieșit pe locul 13, ceea ce trebuie să fi fost un semn.

Dacă nici un copac celebru nu scapă de oficialii cu drujbă, ce șansă au restul?
Viața politică continuă să fie palpitantă și avem multe de spus despre ea.

Cea mai recentă știre e că secția de cercetarea a procurorilor inventată de Tudorel Toader face fix „munca” pentru care a fost creată și îi interzice Laurei Codruța Kövesi să părăsească țara, în speranța că, astfel, nu va ajunge Procuror European.
Ambasada Canadei n-a fost prea impresionată:

Nici statele arabe n-au fost impresionate de declarația premierului Dăncilă legată de mutarea ambasadei noastre din Israel la Ierusalim, ba chiar regele Iordaniei și-a anulat vizita din România.
Între timp, președintele Iohannis a decis că nu se mai poate cu ăștia. Doar că, pentru că nu are cum să schimbe guvernul, a propus un referendum despre justiție, în același timp cu europarlamentarele.

Doar că nimeni nu știe care va fi întrebarea. Iar pesediștii au decis deja că vor boicota acest referendum și că vor face secții de votare separate.
O propunere bună are Teodor Tiță
Tot săptămâna aceasta, au fost depuse listele de semnături pentru europarlamentare și anunțate listele de candidați. Prezența lui Carmen Avram pe al doilea loc al listei PSD a mirat, pentru că multă lume o considera omul bun de la Antena 3. Ca să nu mai fie dubii, doamna a plusat cu o declarație de dragoste pentru Dăncilă care face cât patru ani de salariu de europarlamentar.
„…a fost un moment decisiv, când am ştiut că sunt de partea lor total: speech-ul pe care Viorica Dăncilă l-a ţinut în Parlamentul European, atunci când era problema rezoluţiei care s-a votat. Ăsta e un speech pe care eu aş putea..., până la următorul fabulos care o să apară, aş putea să-l ascult în buclă. E o pledoarie pentru România pe care eu n-am mai auzit-o. Şi are doamna Dăncilă această sintagmă pe care o foloseşte foarte des: ţara mea. Pe mine mă atinge în inimă asta... a început să mă doară pentru că ţara mea suferă. Şi în Parlamentul European a fost această doamnă care, cu vocea ei firavă, a spus: «Ţara mea nu merită să fie pedepsită»”

Parodia adunării semnăturilor s-a încheiat și a produs situații hilare, începând cu faptul că au semnat mai mulți oameni decât au votat vreodată la acest tip de alegeri.
Cei cinstiți, precum Demos, au strâns 12.500 și nu vor putea participa la alegeri, în timp ce Vanghelie, despre care nu știa nimeni că are partid până ieri, a venit cu 400.000 de semnături.
ALDE a înjumătățit peste noapte numărul de semnături depuse după ce a început să râdă lumea de ei când s-a zvonit că listele sunt completate în ordine alfabetică.
Pentru că n-aveau altă treabă mai bună, niște parlamentari de la USR și PNL au decis să depună o lege pentru interzicerea organizațiilor comuniste și pedepsirea celor care promovează această ideologie politică.
Ceea ce, în sine, nu e o idee neapărat proastă. Doar că mai există o lege similară despre organizațiile fasciste și legionare care nu împiedică Noua Dreaptă să defileze pe străzi și pe viceprimarul Bădulescu să declare, fix săptămâna aceasta, că și-ar dori un bust al lui Antonescu în București.
Poate să-l pune în Grădina Icoanei, față în față cu Păunescu.
Dumitru Dobrev de la USR are o viziune mai nuanțată
Într-un sat din Botoșani, un preot a bătut un copil, la ora de religie.
Concluzia ar fi trebuit să fie destul de simplă și preotul ar fi trebuit să-și caute altă slujbă, dar biserica și școala l-au luat în brațe, apoi s-a mai aflat și că era un copil rom și penticostal, ceea ce a făcut ca orice naționalist ortodox să declare că sigur a făcut copilul ceva.

Cu ocazia aceasta, a apărut și cel mai rasist text publicat de presa românească în ultima vreme, scris de un domn de la Jurnalul de Botoșani care pare defazat cu vreo 2-3 secole.
Nu voi da link.
Prefer să recomand articolul scris de Diana Oncioiu pentru Dela0.ro, care investighează cum victima a devenit, peste noapte, acuzat.
Nu e neapărat o știre, dar merită citită această postare a Ioanei Pelehatăi despre ultima persoană care a fost condamnată, în România, pe baza legii care pedepsea relațiile homosexuale. Se întâmpla în 1995.
Dacă nu ne dăm seama cât de agresive pot deveni, uneori, disputele de pe Facebook, ar trebui să ne uităm la ce a pățit Tudor Chirilă, care a mutat în spațiul real o astfel de discuție aprinsă.

Ideea de bază ar fi că, orice ți-ar spune cineva, n-ar trebui să ripostezi fizic. Chirilă n-a făcut asta și o recunoaște chiar el.
Peste ocean, investigația procurorului special Mueller s-a încheiat, iar procurorul general american a concluzionat că Donald Trump nu a conspirat cu rușii.
Nu prea mai contează că zeci de persoane au fost trimise în judecată și că unii au și fost condamnați. Trump și-a declarat victoria și spălarea totală a imaginii, în timp ce procurorul general numit de el refuză să facă public raportul.

Alegerile din 2020 arată brusc bine pentru președintele american.
Brexitul nu arată însă la fel. Singura veste bună e că ieșirea Marii Britanii din UE s-a mai amânat cu două săptămâni, până pe 12 aprilie, nu mai e azi. Va fi însă suficient acest timp pentru parlamentarii britanici să se păruiască între ei până ajung la o concluzie?

Nu știe nimeni! Nici măcar această bătrânică.
Go to page
We're sorry, it looks like your browser doesn't support this experience.