de IOANA ILIE

ECO FILES

De ce este important să susținem micii producători locali

Am stat de vorbă cu Raluca Dan, membră a organizației Eco Ruralis, despre provocările cu care se confruntă micii producători locali și despre ce putem face, în calitate de consumatoare, pentru a-i susține pe termen lung.

Înființată încă din 2009, asociația Eco Ruralis promovează suveranitatea alimentară și lucrează pentru drepturile țăranilor și țărăncilor din România, în special pentru dreptul la semințe, dreptul la pământ și accesul în piețele agroalimentare.

De ce e important, din punctul tău de vedere, să susținem producătorii locali și ce beneficii ne aduce un astfel de stil de viață?

Sunt mai multe motive pentru care ar trebui să susținem micii producători și ar fi de preferat să facem asta nu doar acum, în timpul crizei pe care o traversăm, ci pe termen lung. Dacă mă gândesc din perspectiva consumatorului, un prim argument ar fi calitatea hranei. La un producător local poți să găsești o varietate de produse de sezon care, spre deosebire de alimentele care se regăsesc în supermarket, sunt și gustoase și hrănitoare.

În plus, pentru consumatorii care merg la piețele agroalimentare, produsele de la țărani sunt și mai ieftine comparativ cu cele din supermarket. Poate că la prima vedere acest lucru nu este evident, însă ceea ce plătim în marile lanțuri comerciale nu este niciodată prețul real, ci este prețul de raft, care are ascunse în spatele lui multe alte costuri de obicei susținute din bani publici, care sunt acoperite, până la urmă, tot de către consumatori.

Dacă vorbim despre protecția mediului, cred că asta știm deja, este important să consumăm, pe cât se poate, alimente locale și de sezon. Nu spune nimeni să nu mănânci din când în când un avocado, dar să-ți bazezi alimentația zilnică pe alimente de import sau pe noile super foods, acesta este un comportament care în mod clar are un impact semnificativ asupra schimbărilor climatice.

Cu toate că există și mici producători care folosesc fertilizanți și pesticide, de cele mai multe ori, producția locală merge mână în mână cu practici care susțin calitatea solurilor și biodiversitatea, spre deosebire de agricultura industrială, de exemplu, din pricina căreia ajungem să avem tot felul de solicitări la Uniunea Europeană, de genul celei pentru salvarea albinelor.

Când vorbim despre producție locală vorbim și de o anumită suveranitate alimentară, pentru că nu ajungi să depinzi doar de agricultura industrială sau de importurile de alimente.

Achiziționarea produselor locale înseamnă, totodată, și venituri decente pentru micii producători și o autonomie mai mare și pentru ei, să decidă ce și cum să cultive, să se orienteze către practici cât mai sănătoase și pentru consumatori și pentru mediu și să nu se angajeze în contracte cu marii retaileri de care devin dependenți sau să fie nevoiți să migreze la muncă în străinătate.

Ce ne sfătuiești să facem pentru a sprijini micii producătorii locali în calitate de consumatoare?

Pentru consumatorii care au acces, susțin să meargă la piețele agroalimentare, dar aș spune să plece de la premiza că este nevoie să depună un pic mai mult efort decât ar fi depus altădată. Dacă pe vremuri găseam în piețele publice în proporție de 80% mici producători, în prezent avem noroc cu unele hotărâri locale care impun un minim de 40%.

Deci este nevoie să găsești mai întâi piața care îți este accesibilă, să stai de vorbă cu producătorii pentru a afla de unde vin produsele și apoi să creezi o relație pe termen lung cu cei pe care i-ai identificat, ca să te asiguri că produsele pe care le consumi provin din lanțuri alimentare cât mai scurte, cu cât mai puțini intermediari.

Pentru susținerea micilor producători, consumatorii se pot implica și la nivel politic mult mai mult. Pot cere, de exemplu, etichetarea produselor care conțin OMG-uri (organisme modificate genetic) sau chiar susținerea produselor locale, dar și aici, mare grijă, pentru că în momentul de față un produs „românesc” poate fi produs și de un mare fermier într-un sistem intensiv, nu neapărat de un mic producător, care folosește practici tradiționale.

În general, din discuțiile pe care le am cu consumatorii, observ că atunci când vine vorba de produse locale, ei se gândesc doar până la un punct. E important pentru consumatori ca produsele să fie locale și bio, dar mai departe, pare să nu existe interes despre proveniența acelui produs și cum a fost el făcut, fie că vorbim de mâncare, haine sau alt tip de produse.

Este suficient ca produsul să fie doar românesc? Este suficient ca o haină să fie produsă în fabricile alea din România unde femeile lucrează în condiții foarte grele? Nu, nu e suficient.

Este important și cum a fost creat produsul pe care îl cumpărăm și ce acceptăm, de fapt, să plătim atunci când lanțul de distribuție este mai lung. Mi se pare că mulți oameni nu-și pun această întrebare, pare că este suficient ambalajul, „dacă scrie pe el bio, atunci am deplină încredere”. Consumatorii ar trebui să fie un pic mai critici, multe lucruri dubioase se întâmplă în spatele ambalajelor frumoase.

Ar mai fi și faptul că e nevoie ca unii consumatori să-și depășească neîncrederea care și ea are un impact asupra producătorilor locali. Îmi povesteau membrii mai tineri din asociație, de exemplu, care vând la piață, că nu au vrut să cumpere oamenii de la ei pentru că nu au mâinile crăpate.

Și mi-au zis: „Da, dar eu mă dau cu cremă, că sunt tânără și îmi place să fiu fancy”. Nu știu cum aș putea transpune asta mai bine către consumatori. Țăranul este un om cu realmente aceleași dorințe și aspirații, și mai bune și mai proaste, asemeni ție, consumatorul din mediul urban. Micul producător pe care vrei și e important să-l susții seamănă cu tine.