_

„Dragă Ijeawele“ se constituie, astfel, ca punct de plecare într-un dialog al scriitoarei cu ciitorii ei, despre formele pe care le îmbracă în prezent ingealitățile de gen din societate și despre felul în care acestea se răsfrâng zi de zi asupra noastră.

Cum a devenit Chimamanda Ngozi Adichie feministă ___

Chimamanda Ngozi Adichie este o scriitoare feministă, așa cum ea însăși se auto-identifică într-un mod haios, dar asumat, în eseul „Feminist(ă) Feminiști”, o versiune extinsă a discursului pe care l-a ținut în 2012 la TEDxEuston:

_________

„În 2003 am scris un roman intitulat Purple Hibiscus, despre un bărbat care, printre altele, își bătea soția și a cărui poveste nu se termină prea bine. În timpul turneului de promovare a cărții in Nigeria, un jurnalist, un domn amabil, bineintenționat a venit la mine spunându-mi că vrea să-mi dea un sfat. (…) ” _________

_________

„ Mi-a spus că lumea zice că romanul meu este feminist, și de aceea sfatul lui pentru mine era – și în timp ce zicea asta dădea trist din cap – să nu vorbesc niciodată despre mine ca fiind feministă, pentru că feministele sunt femei nefericite pentru că nu-și pot găsi un soț. Așa m-am hotărât să-mi spun o Feministă Fericită.” _________

_________

„Apoi o profesoară universitară nigeriană mi-a spus că feminismul nu face parte din cultura noastră, că feminismul este neafrican, și că îmi spun feministă deoarece am fost influențată de cărțile occidentale. (…). În orice caz, cum feminismul era neafrican, m-am hotărât să-mi spun o Feministă Africană Fericită. Apoi un bun prieten mi-a spus că a fi feministă înseamnă că urăști bărbații. .” _________

_________

„Așa că m-am hotărât să fiu o Feministă Africană Fericită Care Nu Urăște Bărbații. La un moment dat ajunsesem o Feministă Africană Fericită Care Nu Urăște Bărbații Și Care Folosește Balsam de Buze Și Care Poartă Tocuri Pentru Ea Însăși Și Nu Pentru Bărbați.” _________

Despre presiunea rolurilor și socializării de gen ___

Cărțile scriitoarei dezvăluie o scriitură autentică, convingătoare și atașanta, în care Chimamanda Ngozi Adichie spune lucrurilor pe nume, atunci când vine vorba despre presiunea rolurilor de gen și despre socializarea de gen, ca unică rețetă pentru o viață armonioasă:

_________

„Investim prea mult timp în a educa fetele să le pese de ceea ce cred băieții despre ele. Iar reciproca nu este valabilă. (…) Investim prea mult spunându-le fetelor că nu pot fi furioase sau agresive sau dure, ceea ce este suficient de rău, și în plus îi scuzăm sau îi lăudăm pe bărbați pentru exact aceleași trăsături.” _________

_________

„(…) Prin felul în care îi creștem, le facem un mare deserviciu bărbaților. (…) Masculinitatea este o cușcă mică, oțelită, în care îi închidem pe băieți. Îi învățăm să se teamă de frică, de slăbiciune, de vulnerabilitate. (…) Și le facem și fetelor un mare deserviciu, pentru că le învățăm că trebuie să aibă grijă de egoul fragil al bărbaților. Le învățăm că trebuie să se restrângă în ele însele, să se facă mai mici.” (Feminist(ă) Feminiști) _________

Ce presupune o educație de gen armonioasă ___

Tot în jurul impactului pe care rolurile de gen conservatoare îl au în viețile noastre se construiește și cel de-al doilea eseu al scriitoarei, un răspuns în cincisprezece sugestii directe, realiste și sensibile, pe care Adichie îl oferă unei prietene din copilărie care o întreabă cum să-și crească fetița feministă.

___

Autoarea vede rolurile de gen promovate de societate ca o cămașă de forță care limitează șansele copiilor de a-și atinge întregul potențial:

_________

„O tânără mi-a spus odată că ani de zile s-a purtat „ca un băiat” – îi plăcea fotbalul și o plictiseau rochiile -, până când mama ei a obligat-o să înceteze cu preocupările „băiețești” și acum îi este recunoscătoare mamei că a ajutat-o să înceapă să se poarte ca o fată. Povestea m-a întristat. M-am întrebat ce parte din ea a trebuit să fie redusă la tăcere și înnăbușită, și m-am întrebat ce a pierdut spiritul ei, pentru că ceea ce se numea „purtare de băiat” însemna pur și simplu să fie ea însăși.” _________

Feminismul intersecțional ___

Tot în „Draga Ijeawele” descoperim o scriitură militantă împotriva rasismului și inegalităților sociale, și totodată pentru îmbrățișarea diversității, care emoționează și ne dă încredere că lupta pentru o societate egalitară nu este una pierdută:

_________

„Învaț-o despre diferențe. Fă diferențele obișnuite. Fă diferențele normale. Învaț-o că a fi diferit nu vine cu valoare atașată. (...) Pentru că diferența este o realitate a lumii noastre. Și învățând-o ce înseamnă diferențele, o pregătești pentru supraviețuire într-o lume diversă. Trebuie să știe și să înțeleagă că oamenii merg în viață pe căi diferite și că atâta timp cât aceste căi nu dăunează celorlați, sunt căi valide pe care trebuie să le respecte.” _________

_________

„Î(...) Învaț-o să nu dea un caracter universal standardelor sau experiențelor sale. Învaț-o că standardele ei sunt numai pentru ea și nu pentru alții. Asta este singura formă necesară de modestie: să-ți dai seama că a fi altfel este normal.” (Dragă Ijeawele: un manifest feminist în cincisprezece sugestii, Black Button Books, 2019) _________

Chimamanda Ngozi Adichie s a născut în Nigeria și a studiat Comunicare și Științe Politice în Statele Unite. Opera ei a apărut în publicații ca The New Yorker, Granta, The O. Henry Prize Stories, Financial Times și Zoetrope și a fost tradusă în peste treizeci de limbi.

Este autoarea romanelor Hibiscus purpuriu (RAO, 2011), Jumătate de soare galben (RAO, 2008 și Americana,(Black Button Books, 2018). De asemenea, este autoarea eseului Feminist(ă), feminişti (Black Button Books 2016), bazat pe discursul TED din 2012 We Should All Be Feminists și a volumului de proză scurtă The Thing Around Your Neck (2009), în curs de apariție la Black Button Books.

Descoperă mai multe povești în newsletterul nostru!