OK. Am intrat într-o cameră de hotel cu bărbatul despre care încă nu știu...

... dar mă cam tem că poate deveni prima mea Aventură. Suntem amici. Dacă o manichiură clasică ți se pare inofensivă, nici el nu ți-ar lăsa altă impresie.

Ăsta-i așadar motivul pentru care am considerat că ar fi distractiv să mă însoțească în excursia pe care am primit-o cadou la împlinirea a 35 de ani.

Aventura este în baie.

Nu știu ce să fac altceva decât să mă schimb din trei cojoace într-o cămașă de mătase super ultra oversized.

Se întoarce vorbind la telefon pe un ton autoritar cu un coleg. (Subaltern?)

O să lucreze tot weekend-ul. Cum de nu m-am gândit la asta?! O să mă fac de râs. Pe mine n-o să mă sune nicio ființă umană subalternă cu urgențe care să-mi dea o vagă aură de importanță.

Se desface la curea cu o singură mână, în timp ce continuă să dea indicații la telefon.

Chiar se comportă ca un profesionist desăvârșit.

Începe să mă pipăie pe sub cămașă. Îmi imaginez că îl ajută să se concentreze.

Cum nimeni din camera asta nu își dorește un al doilea Pearl Harbour, nu fac imprudența de a-l deranja cu un „Hei, ce crezi că faci tu aici???”.

Nu mi se pare mai puțin serios când îmi spune că sunt prea îmbrăcată. În fond, în cameră sunt 35 de centimetri. GRADE. 35 DE GRADE CELSIUS.

Îmi șoptește că sunt sentimente la mijloc. (În sfârșit, ceva la care mă pricep câtuși de puțin!)

Aventura se dovedește a fi Mr. Very Big.

Nu vreau să văd niciun prezervativ! Și nu îi spun asta o singură dată.

Nu de mult, am scris un articol de 17.000 de semne despre contracepție, în care l-am citat pe doctorul meu:

„Dacă bărbatul refuză să folosească prezervativul, le recomand călduros femeilor să refuze actul sexual, din cauză că astfel devin candidatele unui consult la boli infecțioase”.

Nu se menționează nimic despre cazurile în care femeia refuză să facă sex cu prezervativ. Deci n-am de ce să mă simt vinovată.

Postez pe Instagram singura replică care poate fi reprodusă în public din tot ce se spune în camera asta.

Adormim la un moment dat. Aventura mă ține în brațe.

De dimineață, Aventura e atât de disperată să nu ieșim din hotel,

încât preferă să plătească un preț exorbitant pentru cel mai sărăcăcios mic dejun din univers. Mâncăm salam cu unt.

Ne întoarcem rapid la meniul din cameră.

Abia apuc să pun mâna pe telefon ca să le scriu prietenelor mele despre toată faza cu Aventura.

După încă o zi plină și puțină noapte...

Aventura se uită la TV.

Eu încep să plâng.

Mă dau de ceasul morții că m-am îndrăgostit de Aventură.

În realitate, nu pot să accept că am făcut sex cu cineva cu care nu am și nu o să am o relație adevărată. Aventura apelează la toate tertipurile comunicării de criză.

Ba că doar nu mă așteptam să plec măritată din excursie, ba că să ne mutăm împreună.

Îmi dau seama că Aventura are nasul foarte mare și că dacă am avea o fetiță ar trebui să-și facă rinoplastie.

Îi împărtășesc îngrijorarea mea. Nu mă mai pot opri din plâns.

Aventura cedează psihic.

Se plânge că eu nu îl întreb ce simte. Bine, întreb. Reiese că simte frică și întuneric.

Așa motivează și faptul că se uită fix la unul dintre becurile din cameră.

Amuțește brusc și zgâlțâie patul cu palpitațiile lui, chestie care mă enervează teribil.

Din senin, îl întreb dacă e îndrăgostit și recunoaște că da. De mine? NU. De altcineva? Da, lulea! La asta se referea când mi-a spus de la bun început că sunt sentimente la mijloc.

Îi țin o teorie cât cariera lui Karl Lagerfeld despre cum nu ai voie să faci sex cu cineva când ești îndrăgostit de altcineva.

Aventura tace și tremură în continuare.

În ultima zi, s-au găsit două soluții convenabile pentru toată agitația creată:

1. Un pulover second hand de angora cu o vulpe mică atașată pe post de guler.

2. Un pulover copie chinezească după Off White cu Pantera Roz (cadou de la Aventură).

Am povestit tărășenia pentru ca tu, dacă ești tot demisexuală*, să nu fii nevoită să treci prin asta.

*Persoana nu simte atracție sexuală până la formarea unei legături emoționale.

P.S.: Pantera Roz s-a scămoșat.