Fascinația pentru ucigași în serie a existat dintotdeauna, însă cum se vede ea în era binge-watching-ului?

De ce am ajuns să urmărim compulsiv producții cu criminali în serie? Și cel mai important, cum a ajuns să (mai) fie acceptată hipersexualizarea și romantizarea lor?

Începutul lui 2019 a marcat 30 de ani de la execuția lui Ted Bundy, unul dintre cei mai prolifici criminali din Statele Unite ale Americii. Într-o singură săptămână au fost lansate atât un documentar de patru ore, cât și un film, ambele bazate pe viața acestuia și cu aceeași tendință de preamărire.

Filmul „Extremely Wicked, Shockingly Evil, and Vile”, al cărui protagonist este Zac Efron, fostă glorie Disney, a rulat în premieră la Sundance și a stârnit numeroase critici privind distribuția filmului și decizia de a îl readuce la lumină pe Bundy, exact așa cum și-ar fi dorit.

Pe de cealaltă parte, „Conversations with a Killer: The Ted Bundy Tapes” se asigură că ne amintește constant cât de atrăgător este „bărbatul cu care ți-ai dori să se mărite sora ta”, iar în final singura conversație pe care o stârnește documentarul este (sau ar trebui să fie) de unde vine întreaga glorificare a acestui „handsome devil”, așa cum este numit în primul episod.

Ted Bundy nu a vrăjit pe toată lumea cu înfățișarea sa doar în 2019 (care, să fim serioși, nu este deasupra mediei). În timpul procesului de la acea vreme a primit nenumărate scrisori de dragoste, iar televiziunea l-a transformat într-o adevărată celebritate.

Mai mult, a reușit să convingă că se poate ocupa el însuși de

Mai mult, a reușit să convingă că se poate ocupa el însuși de apărarea sa în instanță, în ciuda incompetenței sale și a grotescului situației, după care a cerut în căsătorie o prietenă în timpul procesului, iar după ce și-a primit verdictul a reușit să îl facă pe judecător să îi spună că îi va simți lipsa.

În urma tuturor reacțiilor îngrijorător de pozitive de pe Twitter, Netflix US a transmis un mesaj: „Am văzut discutându-se mult despre presupusa atractivitate a lui Ted Bundy, așa că am vrea să reamintim tuturor că există literalmente mii de bărbați atrăgători care se află acum în pușcării, iar cei mai mulți dintre ei nu sunt ucigași în serie.”

Poate că stă în natura noastră să credem automat că oamenii care arată bine nu sunt capabili de fapte îngrozitoare sau poate că percepem frumusețea într-un anumit mod și asta ne facem să fim pur și simplu atrași de anumite tipare.

Așa cum se întâmplă și în producția Netflix „YOU”, reînnoită de curând pentru al doilea sezon.

Joe Goldberg, șeful unei librării, o întâlnește pe Beck Guinevere, studentă și scriitoare aspirantă, și se îndrăgostesc la prima vedere. Până aici totul sună inofensiv, doar vorbim despre un bărbat caucazian, cultivat și șarmant, nu-i așa?

Serialul începe ca o comedie romantică obișnuită (cu tot cu replicile care uneori te lasă pe tine fără replică), însă pe parcurs descoperi că ai de fapt de-a face cu un psihopat rupt din era digitală, extrem de îndemânatic în tot ce înseamnă social media, respectiv stalking. Reacțiile? „Joe poate să mă ucidă oricând”, scria o tânără pe Twitter.

Chiar dacă a fost criticat că nu face decât să romanțeze violența excesivă prin actorul ales pentru rolul principal (Penn Badgley), „YOU” se bucură de succes episod după episod, în timp ce noi devenim din ce în ce mai imuni la subiecte sensibile.

Și nu tocmai de această insensibilizare și impasibilitate ne ciocnim iar și iar în societatea zilelor noastre?