Film văzut din culise: „Om Câine” de Ștefan Constantinescu

De Irina Munteanu

„Doru se întoarce acasă de la muncă, din Suedia, după ce primește de la o persoană necunoscută un SMS care-l informează că Nicoleta, soția lui, îl înșală. Torturat de ideea adulterului și condus de emoții, Doru încearcă să afle adevărul cu orice preț, împingând lucrurile până la limita extremă.”

Așa îmi descrie plot-ul filmului „Om Câine” regizorul Ștefan Constantinescu. „E o poveste de dragoste, pe cât de obișnuită, pe atât de neașteptată, o poveste de zi cu zi despre speranță, plasată în două orașe: port, Constanța și Göteborg.”

Deși recunoaște că a fost dintotdeauna interesat de film, Ștefan a studiat mai întâi grafica la Universitate de Arte din București, după care s-a mutat la Stockholm, unde a continuat să studieze pictura la Royal Institute of Art. Au urmat apoi filmele „Dacia 1300, generația mea” (2003), „Passagen” (2005), „My Beautiful Dacia (2008)” și „Troleibuzul 92” (2008), pe care l-a realizat pentru Bienala de la Veneția.

După ce a finalizat „Troleibuzul 92”, a luat decizia de a trece la filme de ficțiune și și-a canalizat toată energia pentru a face primul său lungmetraj. Nu înainte de a mai realiza câteva scurtmetraje – „Cină în familie”, (2012), „Șase pești mari”, (2013) –, pentru ca în 2016 să înceapă lucrul la „Om Câine”.

„În 2016 l-am întâlnit pe regizorul și scenaristul Andrei Epure și am început să lucrăm la film”, povestește Ștefan. „Primul draft i-a aparținut lui și, pentru o bucată bună de timp, am lucrat în tandem – eu în Suedia, Andrei în România. Apoi, în 2018, ni s-a alăturat în scrierea scenariului și producătorul Jörgen Andersson.”

„Am lucrat foarte bine împreună, dar procesul a fost complicat”, mai spune regizorul. „Cu Andrei lucram aproape zilnic și ne întâlneam fizic de câteva ori pe an, cu Jörgen mă vedeam de două, trei ori pe lună. Cu Jörgen lucram pe varianta în suedeză, iar cu Andrei pe cea în limba română.”

„Voiam să fac un film crud, accidentat, brut, în care spectatorul să ajungă în intimitatea unui cuplu și să asiste la jocul lor de putere. M-a interesat mișcarea oscilatorie prin care trecem permanent: trădat și trădător. În numele iubirii în permanență facem lucruri mizerabile.”

„Două mări,

două porturi,

două orașe în opoziție unul față de celălalt.”

„Filmul este concentrat pe Doru, un om singur care trăiește între două lumi, un om înstrăinat, care nu mai are un «acasă». Îmi doream ca în film să existe o linie fină, melancolică. În primele faze ale scenariului lucrul acesta era mult mai prezent; în timp, nuanța s-a estompat.”

„Am început castingul timpuriu și l-am făcut în patru faze care s-au întins pe o perioadă de trei ani”, mai spune Ștefan. „Pe Ofelia Popii (actrița din rolul Nicoletei) am întâlnit-o chiar la începutul castingului, iar pe Bogdan Dumitrache (actorul din rolul lui Doru), la final. A fost o colaborare deosebit de bună.”

Filmul marchează și prima colaborare a regizorului cu scenografa și designerul de costume Alexandra Alma Ungureanu, care a mai lucrat la filme precum „Monștri” (2019, Marius Olteanu), „Rocker” (2013, Marian Crișan) sau „Film pentru prieteni” (2011, Radu Jude). Am vrut să aflu de la Alexandra mai multe despre experiența ei cu „Om Câine”.

„Când am început să lucrez cu Ștefan, cu mai bine de un an înainte de începerea filmărilor, m-am bucurat să văd că avem aceeași părere despre cât de importantă este unitatea scenografie-costume și cum poți modela extrem de mult povestea dacă ele lucrează împreună și nu există disensiuni”, povestește Alexandra.

„După ce am discutat despre concept și am înțeles care sunt preferințele fiecăruia, am mers în prospecție – etapă în care am pus bazele esteticii întregului film pentru că orașul Constanța este o sursă de inspirație imensă.”

Alexandra își amintește că au vizitat foarte multe locuri și practic au bătut Constanța în lung și-n lat. „De la arhitectură, la specificul plajelor, la diferite scări de bloc, la ce se vede pe fiecare fereastră și cum sunt îmbrăcați constănțenii – timp de un an, am cules tot ce se potrivea cu estetica lui Ștefan și a mea.”

„Personajele din «Om Câine» se găsesc într-o cumpănă de un fel sau altul, într-un moment de trecere, fie că e spre adolescență, spre un alt interes profesional sau spre o nouă etapă a relației de cuplu”, mai spune ea.

„Generația românilor născuți în anii '70 nu are o identitate clară, ea este în derivă între Vest și Est și are o experiență de viață foarte vastă. De aceea am vrut să alegem costumele în așa fel încât să nu uniformizăm personajele principale în niciun fel, ci dimpotrivă, să arătăm tocmai acest caracter divers al lor care le împinge uneori să facă niște alegeri vestimentare neobișnuite.”

Înapoi la Ștefan Constantinescu, regizorul îmi povestește despre atmosfera de la filmări. „O vedeam din autocarul din care filmam pe Alexandra Alma Ungureanu alergând prin pădure de la un punct la altul sau pe producătorul Vlad Grăjdan coordonând impecabil totul din benzinăria Shell de pe marginea autostrăzii. Țin minte diminețile de la Constanța când ajungeam la filmare și-i vedeam pe nea Nicu care alerga către dubă, lipit milimetric de Gabi Bucur (props master) sau echipa de români venită în Suedia.”

Nu au lipsit totuși provocările. „Din diferite motive filmările s-au decalat de câteva ori față de programul inițial. Pandemia a întârziat și ea filmările patru luni (bineînțeles că am introdus și masca în film, era imposibil s-o ignor)”, mai spune el. „Partea bună a fost că în perioada aia am putut lucra la scenariu, la detalii. A fost cumva un timp primit cadou.”

„Om Câine” a rulat în avanpremieră națională pe 24 și 25 iunie la TIFF, în cadrul Zilelor Filmelor Românești, iar începând cu 16 septembrie ajunge și în cinematografele din țară.

Fotografii de Vlad Bâscă, Elena Butică și Alexandra Alma Ungureanu

Created with Newsroom AI