de MIHAI GHIDUC
Creșterea accelerată a numărului de cazuri de COVID-19 a luat prim planul știrilor și a acoperit orice altă discuție în săptămâna care a trecut. România a devenit „campioana” Uniunii Europene, iar autoritățile se plâng că am ajuns la limita capacității de testare și tratament.
Deși avem cazuri noi de COVID-19 peste tot în țară, cele mai multe sunt concentrate în București și câteva județe, cele mai afectate fiind Brașov, Argeș și Galați.
Mai mult, numărul de cazuri ajunse la terapie intensivă a ajuns la nivelul din timpul stării de urgență. Asta a dus la declarația de vineri a lui Raed Arafat că nu mai sunt paturi libere la ATI în spitalele din Capitală.
Autoritățile au uitat că în curtea de la Elias a fost construit, din donații, un spital modular care poate primi 38 de bolnavi grav de COVID-19, dacă ar fi dotat corespunzător.
A fost nevoie ca Oana Gheorghiu, una dintre fondatoarele asociației „Dăruiește Viața”, să-i reamintească premierului că statul a promis că dotează spitalul cu monitoare și ventilatoare. Se pare că, de marți, spitalul va deveni funcțional. Nimeni nu și-a asumat responsabilitatea pentru întârziere.
Unul dintre efectele secundare al creșterii numărului de cazuri este că tot mai multe state cer românilor care vor să meargă în concediu un test care să arate că nu sunt infectați. Asta a creat probleme suplimentare pentru laboratoarele din România. Numărul de teste efectuate a ajuns la circa 19.000/zi și, conform declarațiilor ministrului Sănătății, deja 6-7.000 de teste sunt amânate câte o zi.
S-a propus creșterea capacității prin introducerea celei de-a treia ture, în laboratoare. Doar că, la fel ca în cazul creșterii capacității de la ATI, există o problemă destul de mare. Dacă ventilatoare sau aparate pentru analize pot fi cumpărate, e mai greu de rezolvat criza de personal. În condițiile în care România a pierdut personal medical în ultimul deceniu, lipsa medicilor și a laboranților va începe să fie, în curând, o problemă suplimentară.
De regulq testului COVID-19 par a profita însă politicienii și escrocii (da, sunt conștient că uneori e o suprapunere aici). Primărița Bucureștiului, Gabriela Firea, a decis să ofere câte 200 de lei bucureștenilor care vor în vacanță – testul COVID-19 costă circa 350 de lei.
Între timp, grecii întreprinzători s-au apucat să vândă certificate false de COVID-19 la intrarea în țară, iar români iresponsabili s-au apucat să le cumpere. Cei care cred că pot păcăli autoritățile din Grecia s-ar putea să rămână cu banii dați, pentru că aceștia nu acceptă decât teste efectuate de laboratoare acreditate.
Între timp, tot mai mulți români refuză internarea în spitale. Asta n-ar fi grav în cazul pacienților asimptomatici sau cu cazuri ușoare – la urma urmei, nu ocupă un pat de spital care ar putea fi folosit de cineva cu un caz mai dificil –, dar apar relatări despre oameni care refuză să fie testați sau chiar să fie tratați. Un bolnav din Timișoara, care a refuzat tratamentul cu Remdesevir, a murit săptămâna trecută.
Dincolo de „contribuțiile” conspiraționiștilor care refuză măști, nici faptul că personalități publice care s-au îmbolnăvit din cauza propriei neglijențe au preferat să se ascundă în spatele amenințărilor cu avocați, în loc să-și asume faptul că au o responsabilitate față de cei care-i urmăresc n-a ajutat. Abia în această seară, Andreea Esca va ieși public să vorbească despre ceea ce toată lumea discută de o săptămână.
Tot săptămâna trecut, am aflat că DIICOT a clasat parțial dosarul violențelor din 10 august 2018 și i-a scos nevinovați pe șefii Jandarmeriei.
Nici acuzația Jandarmerie că ar fi fost o „tentativă de lovitură de stat” nu se susține, spun procurorii. Practic, rămân să plătească oalele sparte doar jandarmii care au fost surprinși în înregistrări video că au fost violenți.
În condițiile în care România nu și-a rezolvat dosarele mult mai vechi ale Mineriadei și Revoluției, nu-i de mirare că acest act de violență mult mai recent e ascuns sub preș. Ca mai mereu la noi, nimeni nu e cu adevărat vinovat niciodată. Toată lumea și-a văzut de bucățica sa, nu-i așa?
Doar că așa, negând responsabilitatea personală, apar monștrii. Ne-au demonstrat-o tot felul de povești mai mult sau mai puțin recente. Cum ar fi cazul taximetristului din Caracal, care a văzut în ce mașină a urcat Alexandra, fata ucisă de Gheorghe Dincă. Și deși a doua zi i-a avut în mașină pe părinții îngrijorați, n-a spun nimic. Pentru că: „Nu era treaba mea!”.