De Mihai Ghiduc

Soluția problemei câinilor fără stăpân

CRONICA SĂPTĂMÂNII

Sâmbătă, 20 ianuarie, Ana Oros Daraban a fost ucisă de o haită de câini, fiind atacată în timp ce alerga în apropiere de Lacul Morii. O coincidență tristă: Ana mai fusese atacată, pe 20 aprilie 2022, în aceeași zonă. La zece ani de la moartea lui Ionuț Anghel, Capitala României realizează că are în continuare o problemă cu câinii fără stăpân.

Aproape imediat, publicul s-a împărțit, căutând vinovați și propunând soluții în funcție de interesele și părerile personale. Ceea ce, precum în orice situație în care nivelul emoțiilor e ridicat, riscă să blocheze de fapt găsirea unei soluții.

Înainte de a prezenta diversele puncte de vedere, va trebui să dau o definiție, pentru că până și aici sunt păreri divergente. Legal vorbind, un câine fără stăpân este „orice câine crescut, adăpostit, ţinut pe domeniul public, în locuri publice sau în spaţiile adiacente acestora, în afara proprietăţii stăpânului sau deţinătorului acestuia, necontrolat, nesupravegheat, liber, abandonat, inclusiv cei identificaţi prin microcipare sau alt mijloc alternativ de identificare”. Sau cel puțin așa spune Legea 258/2013.

Cine sunt deci vinovații ( în funcție de cine și-a dat cu părerea)?

A se înțelege că pun niște ghilimele la vinovați, pentru că părerea mea (la fel de biased, probabil) este că mai toată lumea are partea sa de vină. Să-i iau deci pe rând (fără a face o listă exhaustivă).

Primăria Sectorului 6 și, mai ales, poliția locală

Cele mai multe bobârnace și le-a luat primarul sectorului 6, Ciprian Ciucu, care s-a grăbit să facă o postare publică în care părea că se disculpă (era la marginea sectorului, nu e treaba noastră că n-avem serviciul de ecarisaj etc.) și în care dădea vina, în principal, pe Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA).

Cei ocupați să-i dea bobârnace lui Ciucu aveau și soluția evidentă: să se dea amenzi proprietarilor din zonă, care lasă câinii liberi pe câmp. Ciucu, în schimb, pare mai ocupat să verifice cine-i comentează decât să își vadă de treabă – de unde și concluzia că important e să comunici bine, nu repede.

Proprietarii din zonă (și câinii lor)

A apărut repede și teoria că nu e vorba de câini fără stăpân, ci de câini cu semi-stăpân sau chiar cu stăpân, dar lăsați liberi pe străzi. Totuși, legal vorbind, odată ce sunt singuri pe străzi sunt „fără stăpân”, dar să spunem că-i o tehnicalitate.

Cu certitudine, faptul că oamenii nu-și țin câinii sub control, nu-i sterilizează și, mai ales, îi lasă liberi pe străzi e o problemă. În condițiile în care stăpânii de câini care-i țin în lesă nu strâng după ei, e greu și să ai pretenții de la cei obișnuiți să-i lase să zburde. Însă campaniile de pe Facebook e puțin probabil să ajungă la aceste persoane.

Câinii de „firmă”, care păzesc curți sau materiale de construcții, și ajung și ei, mai devreme sau mai târziu pe câmp, sunt o altă problemă – dar, din nou, educația nu se face dar cu vorba bună (deci, da, e și treaba poliției).

O teorie (încă neconfirmată) spune că, de fapt, ar fi fost vorba de câini de luptă, pentru că, nu-i așa, haitele de maidanezi nu pot fi la fel de agresive. Deși e posibil, mai ales că a fost capturat în zonă și un metis de amstaff (dar despre care nu se spune că ar fi fost printre câinii agresori), trebuie remarcat și faptul că au fost capturați și pui – ceea ce ar putea explica agresivitatea și altfel.

ASPA și Nicușor Dan

Primarul Capitalei a avut o reacție târzie și, spre deosebire de Ciucu, mai degrabă împăciuitoare. Deși afirmația că va trimite Corpul de Control sună mai degrabă a „facem o comisie”.

În schimb, ASPA pare să fie de neatins. Deși în sarcina instituției stă atât strângerea câinilor de pe străzi, cât și recenzarea animalelor, faptul că instituția a ajuns într-o fază în care ascultă doleanțele iubitorilor de câini îi face pe aceștia să o apere cu înverșunare, de frică să nu se ajungă, din nou, la soluția eutanasierii.

Sunt scoase în față lucrurile bune – campaniile de sterilizare, târgurile de adopții, capturarea animalelor fără violență – și se ignoră nereușitele (recensământul aprobat în 2019 și neefectuat sau faptul că, deși știau de problema din zona Lacul Morii, n-au reușit să o rezolve).

Ana

Există chiar și o serie de persoane care dau vina pe victimă, că de ce a alergat pe acolo, mai ales că fusese deja atacată odată – și salvată, de data aia, de niște bicicliști. Cum nu e deloc normal ca, într-o capitală civilizată, în 2023, să fii atacat de câini, chiar sunt irelevante alegerea ei (prietenii spun că nu-și dorea să trăiască cu teamă) sau părerile acuzatorilor.

Bine, bine, dar care e soluția?

Invariabil, soluțiile sunt propuse în funcție de ce-și dorește fiecare să obțină. Și, de fiecare dată, sub forma „Soluția este…”, aproape niciodată nu se vorbește de soluții.

Cei care vor să dispară câinii de pe străzi variază de la „să-i împușcăm din mersul mașinii” la „hai să-și facă și primăria noastră serviciu de ecarisaj” (Ciucu, de exemplu).

Cei care apără câinii vorbesc fie de amenzi date proprietarilor, fie de sterilizare. Până și Primăria Municipiului București, într-o postare recentă pe Facebook, lansează ideea „singurei soluții”: desigur, sterilizarea. E drept că spun „singura soluție civilizată”, însă nu par să înțeleagă că, niciodată, nu există o soluție unică la o problemă concretă.

Soluțiile, deci, ar fi ca toți cei interesați să se pună la masă și să revizuiască legislația pentru a o adapta la probleme curente, cei care trebuie să supravegheze aplicarea legii să-și facă treaba (și să dea amenzi) și ca ASPA să strângă de pe străzi câinii fără stăpân într-un ritm mai accelerat decât cel de până acum (și să le găsească stăpâni, pentru a elibera locurile din adăposturi).

Câteva probleme ce ar trebui rezolvate sunt deja clare: limitarea activității doar la nivelul Municipiul București nu e suficientă, pentru că incidentul s-a petrecut la granița cu comuna Chiajna (legislația prevede însă posibilitatea unor protocoale de colaborare), faptul că ASPA nu poate acționa în spații private trebuie rezolvat (printr-o colaborare cu poliția și jandarmeria), un recensământ al animalelor domestice e obligatoriu, iar sterilizarea și microciparea ar trebui să fie grăbite și încurajate (chiar și cu amenzi).

Dacă lucrurile s-ar face corect, s-ar ajunge probabil la un compromis care, prin definiție, nu va mulțumi pe nimeni. Dacă unul dintre grupuri va fi prea mulțumit, probabil că nu s-a făcut ce trebuie. Oricum toată lumea va uita de discuție cu prima ocazie – mai ales că, hei, știai că intră „Mirciulică” pe Netflix de la 1 februarie?

Created with Newsroom AI