de MIHAI GHIDUC
A venit momentul adevărului. Astăzi, majoritatea elevilor din România s-au reîntors la școală, în condițiile în care, în ultimele două luni, numărul cazurilor noi de COVID-19 au fost de peste 1.000 pe zi. În jur de 5.000 de școli n-au făcut însă asta, ci au apelat la cursuri online, fie în totalitate, fie parțial.
Ministerul a stabilit o serie de criterii, în funcție de numărul de cazuri din ultimele două săptămâni raportate la totalul populației, în care școlile se deschid total, parțial sau deloc și le-a organizat pe un cod de culori.
Verde – școala e deschisă; galbenă – se fac cursuri și de acasă, și la școală (mai puțin la clasele a VIII-a și a XII-a, care merg la școală); roșu – cursurile sunt exclusiv online. Doar circa 200 de școli sunt în scenariul roșu, cu alte aproape 5.000 în cel galben. Alte peste 12.000 de școli sunt deschise normal.
A fost un pic de haos din cauza avizelor epidemiologice cerute de școli și grădinițe pentru revenirea copiilor la școală. Medicii se temeau că asta va duce la aglomerație la cabinetele de familie. Într-un final, s-a stabilit că acestea nu vor fi cerute acum, ci doar dacă un elev lipsește trei zile consecutiv, din cauza unei boli.
Aproape neașteptat, cele 10 stații ale noii magistrale de metrou din Drumul Taberei au fost recepționate și ni se promite că săptămâna aceasta vor fi chiar funcționale. Au trecut 12 ani de la primele licitații, 8 ani de la începerea lucrărilor, și avem gata doar primul tronson al liniei care ar fi trebuit să lege Drumul Taberei de Pantelimon, cel până la Eroilor.
Fanteziile care presupun prelungirea liniei până la Universitate, apoi până la Piața Iancului și, mai departe spre Pantelimon, rămân momentan doar fantezii. Cât despre a șasea magistrală, de la gară la aeroport – aceasta va fi probabil pentru strănepoții noștri.
Mai ales acum, că e pe terminate linia de tren care unește Gara de Nord de Aeroport – în weekend s-au făcut teste de funcționare și se speră să fie funcțională în decembrie. Nu că ne-ar mai ajuta cu ceva în anul acesta în care mai nimeni nu zboară cu avionul.
Academia Americană de Film a anunțat că, din 2024, filmele care sunt nominalizate la Oscar trebuie să îndeplinească o serie de criterii de reprezentare a minorităților în distribuție, tematică, echipă de producție sau de marketing și să ofere oportunități de angajare pentru aceștia. Un nou motiv pentru diverse grupuri conservatoare să ia foc și că strige: „Cui lăsăm Arta?”.
Atunci când ceva nu se potrivește într-o viziune ideologică îngustă, apare constant această iluzie că arta – mereu clamată cu A mare – este ceva eteric și total desprins de orice context politic sau social. În viziunea lor, regizorii și scenariștii ar trebui să trăiască într-un soi de lume în care se face doar Artă pură. Puritate artistică care nu există – efectiv, orice film a fost făcut vreodată este reflectarea perioadei istorice în care a fost creat.
Trecând peste pretenția absurdă de a despărți filmul de societate, criteriile nou apărute la Oscar vor fi valabile peste patru ani, suficient pentru ca producătorii să se adapteze. Și, oricum, nu e ca și cum, până acum, Hollywood-ul era văzut prea bine de lumea conservatoare. Aceiași oameni care se plâng acum de criterii sunt cei care spun că Oscarurile sunt irelevante, că toate filmele care au câștigat în ultimul deceniu sunt proaste și că ei oricum nu se uită...
O campanie de marketing nefericită făcută de Netflix, a îndreptat ura conservatorilor către filmul francez „Mignonnes” („Cuties”), povestea unei fetițe senegaleze de 11 ani, care descoperă lumea dansului și sfidează tradițiile familiei.
Netflix a ales să folosească imagini dintr-un concurs de dans din film, ceea ce a stârnit mânia conservatorilor (și nu numai), care susțin că ar fi vorba de un fel de „pedobait”. Filmul are acum nota 1,9 pe IMDb, în condițiile în care a fost lăudat la premiera de la Sundance – e clar că notele nu sunt date de cei care l-au văzut.
E ironic că un film despre o fată care sfidează tradițiile musulmane este criticat de aceleași persoane care sunt extrem de deranjate de tradițiile musulmane, dar este în ton cu lumea actuală. Indignările publice n-au vreo legătură cu realitatea, ci cu viteza cu care se răspândesc informațiile pe social media și bulele în care se aprind torțele cu care sunt atacați unii sau alții. Nici nu mai contează adevărul, până să se afle oamenii și-au făcut o părere și au trecut la indignarea următoare.