De Mihai Ghiduc

Șase luni de război

CRONICA SĂPTĂMÂNII

O coincidență bizară face ca Ucraina să-și sărbătorească independența – 31 de ani de la căderea URSS – fix în ziua în care s-au împlinit șase luni de la începutul invaziei ruse.

Mai exact, acum șase luni a început noua invazie, pentru că Rusia a ocupat bucăți ale Ucrainei încă din 2014. „Operațiunea militară specială” de acum, cum numește regimul putinist războiul, viza înlocuirea conducerii Ucrainei cu un regim controlat de Kremlin.

Acum șase luni, Rusia a încercat să ajungă direct la Kyiv.

Rușii sperau că vor cuceri capitala, Zelenski va fi capturat sau va fugi, vor pune un președinte de paie și vor face ca Ucraina să vireze în sfera sa de influență.

PLANURILE INIȚIALE N-AU FUNCȚIONAT, IAR UCRAINA A REZISTAT ASALTULUI

Totuși, Rusia a ocupat noi teritorii din Ucraina, dincolo de cele două regiuni pe care le revendica la început, Luhansk și Donețk. Părți din regiunile Herson, Zaporijia și Harkov sunt sub controlul armatei ruse. Acesta este unul dintre motivele pentru care ucrainenii nu-și permit să înceapă acum orice fel de negocieri – rușii nu prea pleacă de undeva de bună voie.

Cele șase luni de război au însemnat însă și o reacție neașteptată a Occidentului, care a impus sancțiuni Rusiei și a sprijinit militar Ucraina, în ciuda iluziei lui Putin că este dezbinat și că îl va lăsa să-și facă de cap.

Războiul ne-a ținut mereu în tensiune. După șocul din primele luni, când Europa, care se umplea de refugiați, se întreba dacă războiul nu se va extinde, a devenit clar că rezistența ucraineană e mai puternică decât a crezut Kremlinul. Însă retragerea din preajma Kyivului a adus vești despre crimele comise de soldații ruși în orașele ocupate.

Au venit apoi căderea Mariupolului, oraș important de la marea Azov, ocuparea și părăsirea Insulei Șerpilor de către ruși, scufundarea navei Moskva, discuțiile interminabile despre centrala nucleară din Zaporijia sau despre cerealele ucrainene. În vară, însă, războiul a devenit unul mai degrabă pozițional. Rusia încearcă să cucerească câte un sat sau oraș mai mic, Ucraina ripostează, linia frontului rămâne relativ stabilă.

Dacă în ultimele șase luni Ucraina a pierdut teritoriu și oameni, Rusia a pierdut militar, economic și politic.

Suedia și Finlanda au intrat în NATO, Moldova iese încet din sfera sa de influență, chiar și dacă amenințarea din Transnistria n-a dispărut, iar ucrainenii nu vor mai vrea vreodată să aibă de-a face cu ei. Iluzia că armata rusă este una de calitate și foarte bine pregătită a fost și ea spulberată, iar armele „performante” cu care se lăuda Putin nu s-au prea văzut.

Discuțiile se mută spre ce se va întâmpla la iarnă.

Speranța Rusiei este că șantajul energetic va funcționa, speranța Ucrainei este că armele occidentale îi vor ajuta să recucerească teren.

Profitând de faptul că este unul dintre principalii furnizori de gaze ai Europei, care nu poate să-și schimbe peste noapte sursele de alimentare cu energie, Rusia încearcă să influențeze sprijinul popular pentru Ucraina. Speranța Kremlinului este că, dacă costul gazului va crește, asta va duce la o creștere generală a prețurilor și la proteste publice, care vor determina guvernele occidentale să-și schimbe poziția. Pe care le vor alimenta, desigur, prin propagandă.

Totul depinde, desigur, de cât de grea va fi iarna și de cât de mult va reuși Europa să găsească înlocuitor pentru gazele rusești. Pentru că situația este și inversă – limitând cantitatea de gaz livrată, Rusia renunță la niște fonduri, iar războiul costă și el. Chiar și sprijinul popular, în Rusia, așa cum e ea controlată prin poliție și serviciile secrete cum e, poate să scadă și să afecteze poziția Kremlinului, dacă efectele economice ale sancțiunilor se vor simți mai puternic.

Practic, la șase luni de la începutul războiului, Rusia, Ucraina și Occidentul au intrat într-un joc de așteptare, ca într-un Mexican standoff dintr-un film de Sergio Leone, în care întrebarea e cine va clipi primul. E o situație care poate duce fie la o prelungire a conflictului pe o perioadă lungă, fie la o schimbare extrem de rapidă și surprinzătoare a situației.

Nu știe nimeni cum va arăta situația peste încă șase luni. Va recuceri Ucraina niște teritorii sau va mai pierde unele? Va primi în continuare arme și bani din Occident? Vor rezista sancțiunile, vor apărea unele noi sau vor fi negociate în schimbul gazelor? Va mai fi Putin conducătorul de la Kremlin sau va veni o revoluție și în Rusia? Sau ne vom afla, mai mult sau mai puțin, unde suntem și acum? Vorbim peste șase luni – dacă nu plecăm la război.

Created with Newsroom AI