De Mihai Ghiduc
Din 2014, când Rusia a ocupat Crimeea și a finanțat mișcările separatiste din bazinul Donbas, amenințarea cu invazia restului Ucrainei a rămas o constantă. Pentru o scurtă perioadă, în 2014, chiar și Odessa și Mariupol – un port ce stă în calea unei conexiuni terestre între Rusia și Crimeea – au fost în pericol de a fi ocupate fie de separatiști, fie de omuleți verzi.
Ulterior, poate și pentru că Rusia era ocupată să se distreze privind cum Occidentul se autosabotează, cu Brexit și Trump, situația s-a mai stabilizat. Ucraina și-a creat un regim politic cât de cât democratic (dar și destul de corupt) și s-a îndepărtat puternic de Rusia, țară pe care o consideră agresoare, cochetând și cu o apropiere de Uniunea Europeană.
Pentru o parte dintre ruși, pierderea Ucrainei, pe care o consideră, dacă nu parte integrantă a Rusiei, cel puțin parte a unui teritoriu „vital”, ca fostă componentă a Uniunii Sovietice și a imperiului țarist, e un lucru destul de greu de înghițit. Apropierea culturală dintre cele două țări e incontestabilă, însă sondajele arată că ucrainenii blamează Rusia pentru evenimentele din 2014 și se îndepărtează tot mai mult de o prietenie cu vecinul de la est.
Mișcările Rusiei n-au scăpat occidentalilor. Mai ales că vin după o perioadă în care aceeași țară a contribuit la creșterea prețului energiei, la nivel mondial, parcă pentru a reaminti unor țări cât de mult depind de gazele naturale rusești. S-a ajuns chiar la avertismente date de unele servicii de informații că ar putea urma o invazie a Ucrainei.
Îngrijorarea s-a transmis la nivel înalt. Președintele american, Joe Biden, a purtat o convorbire cu Putin din care s-au aflat puține lucruri – dar, cel puțin public, l-a avertizat că o eventuală invazie va avea consecințe. Țările din G7 s-au pronunțat în cor că nu ar vrea un conflict militar între cei doi vecini. Rusia, pe de altă parte, spune că nici prin cap nu-i trece să invadeze, dar că are tot dreptul „să se apere”.
Problema e că Rusia s-a mai apărat și în trecut, dar de situații în care n-a fost, de fapt, atacată. Invazia Georgiei, din 2008, a venit după ce separatiștii din Osetia au început să bombardeze sate georgiene. Invazia Ucrainei, din 2014, după ce președintele prorus al Ucrainei a refuzat semnarea unui acord cu UE, ceea ce a dus la proteste populare (și fugărirea lui Ianukovici în Rusia).
Situația poate fi explicată, mai simplu, prin faptul că majoritatea țărilor aflate în apropierea Rusiei vor garanții de securitate, iar acestea nu pot veni decât prin alianțe militare. Rusia, după ce a scăpat de sub control Estul Europei și țările baltice, după căderea URSS, crede că are dreptul la o zonă de influență și se opune oricărei extinderi a NATO, alianța militară pe care o consideră inamic (și pe care n-o poate ataca).
Ca să se asigure că acest lucru nu se întâmplă, are grijă să țină țările din preajmă fie sub control politic – precum în Belarus, unde a sprijinit activ perpetuarea lui Lukașenko la putere, sau unele foste republici sovietice din Asia –, fie militar, prin conflicte înghețate. Transnistria, la granița de est a Moldovei sau Abhazia și Osetia, pentru Georgia, și Donbasul, pentru Ucraina sunt teritorii aflate sub controlul de facto al Rusiei, fără însă a fi și unul asumat oficial.
Alunecarea Ucrainei în afara sferei de influențe rusești nu convine statului condus, cu mână de fier, în ultimele două decenii, de Putin. Pe de altă parte, faptul că a reușit să creeze un conflict înghețat – și amenințarea unuia deschis – face ca nici statele occidentale să nu fie confortabile cu trecerea totală a Ucrainei în sfera de influență a UE/NATO. Diferența este că, dacă Rusia consideră că Ucraina nu trebuie să-și schimbe aliații pentru că-i afectează propriile interese, Occidentul crede că decizia ar trebui să fie a Ucrainei.
Amenințarea de acum pare fi o încercare a Rusiei de a redefini regulile de colaborare cu Occidentul. Pe lângă cererea explicită de a bloca orice extindere a NATO spre vest, aceasta ar vrea ca statele din apropierea granițelor sale să nu primească arme ofensive (însă definiția acestora e vagă), în special Ucraina, dar și țările baltice, Polonia sau România. Și, dacă se poate, să se renegocieze și regimul armelor nucleare.
Ce va urma, depinde destul de mult de negocieri de la care, probabil, nu vom primi prea multe informații. E destul de clar că statele occidentale nu vor un conflict, nu e deloc clar cât de dispusă e Rusia să porneasă unul (și ăsta e și scopul informațiilor confuze care vin din direcția aia) și cu siguranță nu prea îi întreabă nimeni pe ucraineni ce vor. Ar trebui să fim îngrijorați? Aș spune că moderat, dar încă nu foarte tare.
România a introdus formularul de localizare a pasagerilor (PLF) la intrarea în țară și a stabilit reguli noi pentru cei care trec granița, inclusiv carantină obligatorie pentru persoanele nevaccinate care vin din țări din afara Uniunii Europene.
Anne Rice, creatoarea seriei de romane „The Vampire Chronicles”, din care unul dintre romane a fost ecranizat în 1994 – celebrul „Interviu cu un vampir” –, a încetat din viață, în această duminică, la 80 de ani.
O serie de tornade nemaiîntâlnită în ultimele deceni au devastat peste 300 de kilometri în statul american Kentucky și împrejurimi, făcând peste 100 de victime, cele mai multe dintre acestea într-o fabrică de bomboane care lucra la foc continuu pentru Sărbători și într-un depozit Amazon.
Max Verstappen a câștigat campionatul mondial de Formula 1, după ce și-a depășit rivalul, pe Lewis Hamilton, în ultimul tur al ultimei curse a uneia dintre cele mai spectaculoase competiții din ultimele decenii.