De Mihai Ghiduc

»

Presă și presă

Cazuri recente arată că relația presei cu cititorii e complicată de felul în care jurnaliștii își fac (sau nu) meseria

Să navighezi printre știri, infotainment și dezinformări, în epoca supra-abundenței de conținut, e tot mai dificil

Jurnalismul e o meserie liberală, fără prag de acces, ceea ce înseamnă că oricine poate face cam orice în presă, fără impunitate. Însă uneori problemele sunt structurale, iar o situație recentă de la emisiunea Acces Direct a Antenei 1 arată asta.

Lipsa de responsabilitate ucide

ACCES DIRECT

„O femeie și fiul ei au fost uciși, în curtea unei biserici, de concubinul acesteia.” E genul de informație de la „știrile de la ora 17”. Ne-am obișnuit atât de mult cu acest format promovat de televiziuni, încât am asociat dramele acestea cu televiziunile.

Însă știrea anterioară nu e doar ultima dintr-o listă interminabilă de infotainment macabru promovat de televiziuni, ci ascunde o problemă mai adâncă – o lipsă totală de responsabilitate în numele audienței.

Femeia ucisă a fost, în luna ianuarie, invitata emisiunii Acces Direct, alături de viitorul criminal. Iar cei prezenți în platou nu doar că n-au făcut nimic, dar chiar au încurajat relația toxică.

Deși în emisiunea din ianuarie, Mirela Vaida, Mara Bănică și Sorin Ovidiu Bălan se scăldau în conflictul dintre invitați, transformând un caz evident de abuz într-o relație „cu năbădăi” și prezentând amenințările bărbatului drept „dovezi de iubire”, tot ei au fost cei care au acuzat autoritățile că „n-au făcut nimic”. Ba chiar, cinic, prezentatorii susțin acum că ceea ce fac în emisiunea respectivă este o formă de a atrage atenția autorităților asupra acestor cazuri.

Scuza e subțire și toată lumea știe asta. În condițiile în care o mare parte a televiziunilor din România funcționează fie ca instrumente de presiune politică în slujba unui partid, fie ca aspirator de audiență cu orice preț, fie ca ambele, principala victimă a felului în care sunt gândite programele e responsabilitatea publică. Iar lucrul ăsta se întâmplă de decenii, ceea ce a dus la crearea unui mediu toxic chiar în interiorul televiziunilor.

Audiența cu orice preț nu înseamnă emisiuni în care violența domestică e glorificată, ci și invitați dubioși, promovarea pseudoștiinței, căutarea scandalului cu orice preț. Când lucru acesta se întâmplă de atâta vreme, înseamnă și o pervertire a jurnalismului, care se face prin selecția unor personaje dispuse să facă acest tip de emisiuni și promovarea unei culturi interne care să justifice lipsa de responsabilitate față de public.

Sistemul e perpetuat și de o dedublare a realizatorilor emisiunilor de acest gen, care sunt „jurnaliști” doar când le convine, în rest sunt vedete TV și influenceri. În cazul Acces Direct, drama de săptămâna trecută a dus la cereri de oprire a emisiunii și reclamații la CNA. Cum emisiunea a primit deja amenzi de sute de mii de lei și somații, e puțin probabil ca până și acest caz să ducă la oprirea ei.

ALTFELDE PRESĂ

DIICOT

În timp ce televiziunile au treburi mai importante, presa scrisă este chemată la DIICOT de către primarii deranjați de articolele scrise despre ei. Desigur, este dreptul oricui – inclusiv al primarilor – să dea în judecată pe cine vor ei, însă felul în care s-a desfășurat audierea jurnaliștilor implicați arată că există un interes mai larg în atacarea presei de investigație.

Din nou, se observă un conflict între cei care încearcă (bine sau cu greșeli) să facă presă și cei care caută audiență cu orice preț.

Un angajat al DIICOT s-a apucat să citească, cu voce tare, denumirile medicamentelor pe care le ia Tolontan, special pentru camerele TV. Aproape că nu contează dacă a fost o chestie regizată, cu implicarea unora dintre cei care filmau, sau dacă angajatul a încercat să speculeze apetitul televiziunilor pentru genul acesta de „informații”, pentru că gestul spune totul despre percepția publică asupra canalelor românești de știri.

Iar ceea ce face primarul Băluță, dând în judecată jurnaliști, e o formă de intimidare, un proces strategic, care încearcă să-i convingă pe jurnaliști să scrie mai puțin despre el, de teama represaliilor. Nu e ceva inventat de români, se practică și în occident, are și un nume, SLAPP (strategic lawsuit against public participation), dar iată că a ajuns și la noi.

Incident internațional pentru un jurnalist

MAI LA EST

Dacă la noi se practică intimidarea și defăimarea publică a jurnaliștilor, în Belarus aceștia sunt arestați. Mai mult, jurnaliștii sunt arestați și când zboară pe deasupra țării conduse de dictatorul Lukashenko. Duminică, un avion Ryanair care zbura de la Atena la Vilnius a fost interceptat de un MIG și forțat să aterizeze la Minsk, sunt pretextul unei „amenințări cu bombă”.

În realitate, jurnalistul Roman Protasevici, un oponent al dictatorul belarus, a fost arestat la aterizare.

A fost arestată și iubita acestuia, iar din avion au mai coborât patru persoane, cetățeni ruși – se bănuiește că agenți secreți care îl urmăreau pe respectivul jurnalist. Avionul a fost lăsat să plece, încă cazul a stârnit un scandal internațional. Se așteaptă ca Uniunea Europeană și SUA să ia măsuri împotriva regimului din Belarus, cel mai probabil o nouă serie de sancțiuni.

patru știri pe scurt

ce trebuie să mai știi

Vulcanul Nyiragongo, aflat la granița dintre Congo și Rwanda, a erupt sâmbătă seară, punând în pericol localitățile din jur, inclusiv orașul Goma, de pe malul lacului Kivu, care are peste 2 milioane de locuitori.

Cabina unui teleferic care circula din Stresa, Italia, pe malul lacului Maggiore, până pe muntele Mottarone, s-a prăbușit duminică. 14 dintre cei 15 pasageri au murit, iar un copil se află în spital, în stare gravă.

Måneskin, o trupă rock din Italia, a câștigat ediția din 2021 a concursului Eurovision. Finala, desfășurată la Rotterdam, s-a desfășurat cu public, dar au participat doar un număr limitat de 3.500 de persoane. România nu s-a calificat în finală.

Gimnasta americană Simone Biles a devenit prima femeie din istorie care reușește săritura Iurcenco cu o dublă rotație în aer după atingerea aparatului de sărituri, o execuție care a fost văzută până acum doar în probele masculine.