De fapt, politicienii și-ar dori, dacă se poate, să închidă pentru totdeauna discuțiile despre plagiat și se folosesc pentru asta de programul „România educată”, care ar trebui să fie moștenirea lui Iohannis, la încheierea celor zece ani de președinție. S-ar părea însă că ceea ce ne va lăsă moștenire actualul președinte e doar o presă mai slăbită și primul președinte pesedist de la Iliescu încoace. Doar nu-și închipuie cineva că ar putea avea Ciucă vreo șansă.

La începutul lui ianuarie, emilia șercan dezvăluia că premierul ciucă plagiase o bucată serioasă din lucrarea sa de doctorat.

Consecința a fost un adevărat baraj mediatic, care a încercat să-l protejeze pe Ciucă, acum că și televiziunile controlate de PNL și cele controlate de PSD au tot interesul să ignore orice știre care ar putea strica „armonia” de la guvernare. Și o acțiune de kompromat împotriva Emiliei Șercan în care a fost implicată Realitatea TV, Cristian Rizea, un fost parlamentar fugit de justiție în Republica Moldova și, probabil, destui șefi ai poliției române.

S-au pus însă în mișcare și alte mecanisme. Marius Iosif, un judecător de la Curtea de Apel București a decis să suspende judecarea cazului de plagiat de către comisia universitară specializată, anulând sesizările făcute. Sunt suspiciuni mari că dosarul a ajuns la acel judecător prin încălcarea legii. După decizie, Iosif a decis, cu promptitudine, să iasă la pensie.

Ciucă, a cărei singură reacție la acuzație a fost o declarație că trebuie lăsate instituțiile să tragă concluzii, n-a avut nimic de obiectat cu ocazia asta.

Ca un făcut, însă, instituțiile nu sunt lăsate deloc să tragă concluzii despre teza lui Ciucă. De fapt, nu prea mai sunt lăsate să tragă concluzii despre teza nimănui.

Mai întâi, în noua propunere de lege a educației, CNATDCU, comisia care analizează plagiatele și poate anula titlul de doctor, e pur și simplu desființată. O mișcare similară ca în cazul lui Ponta, când ministrul educației de atunci, Liviu Pop, desființa comisia prin reorganizare fix în ziua în care aceasta a spus că șeful guvernului plagiase. Și ministrul de acum, Sorin Cîmpeanu, se folosește de o scuză similară – că decizia ar trebui să revină universităților (cea a armatei, în cazul lui Ciucă, adică fix colegilor săi de generație).

Ca să fie totuși siguri că nu se întâmplă vreo nefăcută, cei care au propus noua lege limitează răspunderea juridică la doar trei ani de la comiterea faptei, în cazul plagiatului.

Practic, pentru că se pare că niciun politician nu-i în stare să scrie o lucrare de doctorat de la zero, aceștia preferă să desființeze ideea de plagiat, cu consecințele de rigoare asupra calității învățământului românesc.

Salvat pentru „nevoia de stabilitate în conducerea executivă a statului”, în aceste vremuri cu pandemie și război, cum a motivat judecătorul de la Curtea de Apel decizia, dar în fapt pentru nevoia PNL și PSD de a guverna împreună până când decid să se certe înaintea următoarelor alegeri, Ciucă distruge o nouă instituție pentru încă un an, hai doi, la putere. Pentru că, să fim serioși, în momentul în care actuala guvernare duală va ceda, o parte din televiziuni își vor aminti brusc de toate bubele din dosarul premierului.

Cât despre public, probabil că mulți nu-și vor aminti cu exactitate cine a fost extensia lui Iohannis de la Palatul Victoria pentru ultimii ani ai președinției. Poate doar dacă PNL va decide să-și sacrifice șansele la un nou mandat la Cotroceni, punându-l candidat, va mai afla lumea din afișe cine-i generalul ăsta. Deși, dacă am învățat ceva din ce a făcut PNL în timp, vor prefera să-l sacrifice, ritualic, chiar pe Ciucă.

Poate că Nicolae Ciucă nu va fi declarat oficial plagiator (neoficial, deja e unul dovedit), dar cu siguranță viitorul politic al actualului premier e lângă judecătorul care s-a agitat atât de mult să-l scape. La pensie.