De Mihai Ghiduc

O iarnă grea?

CRONICA SĂPTĂMÂNII

Abia ce a început toamna și toate gândurile se îndreaptă spre cum va trece Europa peste iarnă, acum că Rusia și-a scos masca și a tăiat (aproape) de tot gazul.

Momentan, Gazprom, furnizorul de gaze rus controlat de Kremlin, a susținut că nu mai poate livra gaze prin conducta Nord Stream 1, pe motiv că e stricată turbina care pompează gazul, curge din ea ceva ulei, și nu poate fi reparată din cauza sancțiunilor occidentale.

Ca întotdeauna cu rușii, declarația e nuanțată și lasă loc de întors – „Glorioșii noștri ingineri sovietici s-au descurcat cu ce aveau la îndemână” –, dar în esență mesajul e clar: Rusia taie gazul pentru Europa dacă Europa nu renunță la sancțiuni.

Declarația rusă nu vine deloc întâmplător acum.

Europa tocmai se pregătea să anunțe măsurile pe care le-a luat pentru a trece peste iarnă – a făcut-o pe 7 septembrie. Măsurile includ o limitare a prețului gazului, soluții financiare pentru consumatori, taxe suplimentare și raționalizări ale consumului.

Pentru Rusia, a început să fie clar că șantajul energetic nu va funcționa nu doar pe termen lung, ci nici măcar pe termen scurt. Cu excepția Ungariei, controlată de Orban, un mare fan al lui Putin, majoritatea țărilor europene eu renunțat să mai ia în calcul Rusia drept furnizor de energie pentru viitor. Norvegia deja trimite mai mult gaz în UE decât Rusia.

Posibilitatea de a trece peste această iarnă chiar și fără gaz rusesc e tot mai crescută.

Chiar și dacă vor apărea raționalizări ale consumului și cu siguranță vor exista proteste, pentru că diverse partide sau grupări vor încerca să profite de situație, e puțin probabil să fie o iarnă cum și-ar dori-o rușii. Fereastra șantajului energetic se închide.

Putin trebuie să taie gazul acum și să-și activeze agenții de influență (vei vedea atât suspecții de serviciu pro-ruși, cât și tot felul de contrarieni de serviciu pedalând pe tema energiei), pentru că acum este momentul în care o eventuală situație grea din iarnă poate fi folosită ca un drob de sare. Pe măsură ce ar trece timpul și lumea ar vedea că, în realitate, nu apar modificări semnificative, propaganda și-ar pierde efectul.

Ar fi destule de spus despre faptul că Europa n-ar fi trebuit să ajungă în situația asta, pentru că știa măcar din 2014, când Putin a anexat Crimeea, dacă nu din 2008, când a atacat Georgia, cu cine are de-a face. Zeci de proiecte care ar fi putut reduce dependența energetică de Rusia au fost sabotate în ultimele două decenii, inclusiv în România, cel mai adesea cu sprijinul deloc dezinteresat al propagandei Kremlinului. Dar asta e situația, cu ea trebuie să defilăm.

Nu este încă 100% clar dacă Europa chiar a găsit soluția pentru iarnă, dar e destul de evident că situația nu va fi atât de neagră pe cât și-ar dori Putin să fie – și e destul de puțin probabil ca ea să ducă la vreo ridicare a sancțiunilor sau o schimbare de perspectivă față de relația cu Ucraina. Dimpotrivă, forțarea de acum pare a indica că atât UE, cât și Rusia au acceptat că o relație economică pe piața energiei nu are un viitor.

Mai e ceva. Rușii își încordează mușchii acum și pentru că au nevoie de o victorie.

Pe front, Rusia a pierdut inițiativa strategică și, după câteva luni de vară în care situația de pe front aproape a înghețat, acum este atacată de ucraineni pe mai multe fronturi. Situația e suficient de gravă ca să fie acceptată inclusiv de rușii care urmăresc războiul, precum bloggerii militari – e drept, e posibil ca ei să exagereze pentru că-și doresc o mobilizare generală.

Ucraina cucerește poziții importante de pe front.

Putin spera ca până acum să controleze Ucraina (poate și Moldova), dar iată că după șase luni n-a reușit nici măcar să ocupe în totalitate cele două regiuni ucrainene pe care le-a revendicat în 2014.

Rușii se află acum în fața unei bătălii pentru Herson, singurul oraș major din afara Donbasului pe care l-au ocupat de la începutul războiului, în condițiile în care căile de retragere peste râul Nipru au fost tăiate de către ucraineni.

Luptele sunt încă grele, dar pentru prima dată după multe luni pare că rușii nu mai sunt cei în avantaj. O eventuală înfrângere în vestul Hersonului, care ar putea veni la pachet cu un număr semnificativ de prizonieri, ar fi o lovitură puternică de imagine pentru Moscova. Așa că, dacă nu pot învinge pe front, au nevoie să câștige măcar războiul energetic.

Rămâne însă de văzut dacă agenții KGB de la Kremlin și contabilii Gazpromului pot face față armatei de specialiști ai Bruxelles-ului. Pentru prima dată, chiar și cei care vorbesc de „funcționarii nealeși ai UE” s-ar putea să aprecieze faptul că unele soluții vin de la experți, nu de la politicieni.

Created with Newsroom AI