De Mihai Ghiduc

»

Cronica săptămânii

Un caz de corupție în care e implicată Biserica Ortodoxă a fost făcut public. Reacția BOR a fost plină de aroganță

Un jurnalist sub acoperire a arătat felul în care afaceriști, politicieni și preoți se dedulcesc LA fonduri publice

Reportajul Recorder a fost unul dintre cele mai vizionate video-uri pe YouTube-ul românesc, săptămâna trecută, încă o dovadă că publicul este curios de felul în care Biserica Ortodoxă Română gestionează banii (cel mai adesea publici) la care are acces. BOR a avut însă mereu pretenția ca nimeni să nu-și bage nasul în registrele lor contabile – și, în același timp, nimeni să nu chestioneze dreptul la finanțări de stat.

Un statut dual

PRIVAT, DAR DE STAT

Organizarea internă a BOR e una în care statul n-are vreun cuvânt de spus – la fel ca în cazul oricărui alt cult religios. E și normal așa, e scris chiar în Constituție. Biserica Ortodoxă a profitat însă mereu de faptul că este cultul religios majoritar din România pentru a accesa bani publici. Donații de miliarde de lei s-au dus către finanțarea construcției și reparației bisericilor, la care se adaugă nenumăratele terenuri și clădiri primite de instituție.

Când vine vorba de bugetul de stat, Biserica pare a avea o linie de credit permanentă.

Cu toate acestea, când cineva vrea să vadă cum sunt cheltuiți acești bani, BOR scoate în față faptul că e o instituție privată, deci nu are de ce să răspundă solicitărilor publice. Nici ministerele și primăriile nu-s prea darnice cu informațiile, deci e destul de limpede de ce BOR nu se agită deloc să-și facă public modul de funcționare intern.

Motiv pentru care reportajul făcut de Victor Ilie pentru Recorder este cu atât mai important. Pentru prima dată, un jurnalist a petrecut câteva luni în interiorul acestui mecanism. Prinsă cu mâța în sac, Biserica a ales să se comporte tipic. Deși oamenii implicați direct în reportaj au demisionat prompt, BOR încearcă să sugereze că e doar un caz particular.

Ca de obicei, primele răspunsuri au venit prin intermediul lui Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei (cu precizarea că ar fi un mesaj privat). Bănescu e un personaj cunoscut pentru tonul agresiv și împachetarea unor mesaje ironice, arogante și, uneori, amenințătoare într-un limbaj aparent intelectual.

BOR n-a rămas fără laudători

ÎN TRANȘEE

Mai toți comunicatorii Bisericii și persoanele apropiate au încercat fie să atace reportajul, minimizând investigația, fie să laude biserica pentru numeroasele fapte bune pe care le-ar face – ignorând adesea faptul că multe dintre actele filantropice ale BOR sunt făcute, desigur, tot cu bani publici.

O altă linie de contratac este cea care sugerează că statul român ar avea o datorie istorică față de biserică, pentru că, acum aproape două secole, proaspăt formata Românie modernă i-ar fi confiscat mare parte din avere. Dar, în esență, toate aceste reacții se limitează la un mai simplu „cum vă permiteți să vă băgați nasul în ciorba noastră”.

BOR a fost obișnuită cu trei decenii postrevoluționare în care puțină lume s-a atins de afacerile ei. Fiind printre instituțiile în care românii au cea mai mare încredere, alături de Armată, BOR a încercat mereu să navigheze apele politice în interes propriu și, pe măsură ce i s-a permite, și-a arogat tot mai multe drepturi. Deși statul român se vrea unul laic (fanii BOR vor atrage atenția că acest lucru nu e prevăzut de Constituție), biserica e mereu prezentă în viața publică și politică ca reprezentant al puterii.

Exemplul școlilor e grăitor: preoți prezenți la deschiderile de an, sfințiri de clădiri, educație religioasă cvasiobligatorie, profesori plătiți de la buget.

Faptul că, în ultimii ani, jurnaliștii au început să dezvăluie rufele murdare ale BOR a venit ca un șoc. Doar proiectul jurnalistic „Să fie lumină” a făcut zeci de dezvăluri, de la cazuri de trafic de influență până la unele de viol și pedofilie.

Însă, în loc să înțeleagă că valul opiniei publice s-a schimbat, BOR s-a pus în tranșee și trage gloanțe retorice către toți cei care „o atacă”, sperând că se va întoarce cumva în anii ‘90, când nimeni nu-i chestiona poziția în societate, cu atât mai puțin situația financiară.

Vremurile alea au trecut, însă Biserica ratează – din nou – ocazia modernizării (iar prin modernizare nu mă refer la pomelnicile plătite cu Bitcoin). Iar apărătorii externi ai BOR nu fac decât să-i sugereze că atitudinea înțepată e cea corectă. S-ar putea, însă, să fie o strategie care o va face doar din ce în ce mai irelevantă pentru o lume care se schimbă rapid și radical.

patru știri pe scurt

ce trebuie să mai știi

Dacian Cioloș a decis să prezinte Parlamentului un guvern monocolor USR, după ce PNL și UDMR au refuzat să colaboreze cu acesta. În condițiile în care nici PSD și AUR nu vor vota acest guvern, președintele Iohannis va fi pus din nou în situația de a convoca consultări. Criza politică se prelungește.

Și criza sanitară continuă. Tot mai mulți români sunt bolnavi de COVID-19, spitalele sunt pline, iar Organizația Mondială a Sănătății va trimite specialiști pentru a vedea cum este posibil ca o țară care a avut acces practic nelimitat la orice vaccin și-a dorit a devenit una dintre țările cele mai afectate de această boală.

Parlamentarul conservator britanic David Amess a fost ucis, la o întâlnire de alegătorii, cu lovituri de cuțit. Atacatorul, un britanic de origine somaleză, a fost reținut și acuzat de terorism, datorită posibilei conexiuni cu islamismul extremist. Atacul amintește de uciderea, în 2016, a deputatei Jo Cox, într-un act politic motivat de Brexit, naționalism și neo-nazism.

În Norvegia, cinci persoane au fost ucise într-un atac cu arc și săgeți. Atacatorul, un danez de 37 de ani care susține că s-ar fi convertit la Islam, a fost reținut. Deși inițial atacul a fost catalogat drept act terorist, autoritățile spun acum că ar putea fi vorba, mai degrabă, de o persoană cu grave probleme psihice.