De Mihai Ghiduc

Kosovo și Taiwan

CRONICA SĂPTĂMÂNII

Riscul unor noi conflicte armate a părut mai crescut ca niciodată în această săptămână, iar de toată această agitație încearcă să profite (nicio surpriză aici) Rusia.

Zilele acestea, ochii tuturor s-au îndreptat spre granița dintre Kosovo și Serbia și spre avionul lui Nancy Pelosi, președinta Camerei Reprezentanților din SUA, pe cale să aterizeze în Taiwan. Tensiunea a crescut, la fel și riscul unui nou conflict.

Cu temperatura politică la maximum din cauza Ucrainei, încă o confruntare armată ar da lumea peste cap, mai ales dacă ar implica China.

În Kosovo, cearta a pornit de la plăcuțele de înmatriculare. Serbia nu recunoaște republica desprinsă în 2008, prin urmare nu acceptă ca mașinile kosovarilor să intre în țară cu însemne ale acestui stat. În schimb, mulți sârbi care locuiesc în nordul republicii au încă plăcuțe de înmatriculare cu numere sârbești. Kosovo cerea ca schimbarea numerelor să se producă până pe 1 august.

S-a lăsat cu proteste, baricade și focuri de armă la graniță, amplificate de discursuri incendiare și naționaliste ale politicienilor sârbi. În replică, KFOR, forțele de menținere a păcii coordonate de NATO, au spus că vor interveni dacă lucrurile vor scăpa de sub control. Rusia și-a băgat coada, declarând că „provocările” trebuie să înceteze. Într-un final, Kosovo a amânat cu o lună aplicarea măsurii.

În esență, însă, totul pornește de la faptul că Sebia face un joc dublu, refuzând să recunoscă Kosovo, înarmându-se și agitând spiritele naționaliste, în timp ce lucrează de zor și la o posibilă integrare în UE. Președintele Aleksandar Vučić știe însă că dacă ar declanșa un conflict acesta ar fi cu NATO, nu cu Kosovo, dar încearcă să apropie Serbia și de Rusia și China, în speranța că apele politicii internaționale se vor așeza în așa fel încă să poate recupera parte din teritoriile „pierdute”.

Un continent mai încolo, în Taiwan, conflictul este unul înghețat de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Atunci comuniștii au cucerit China, dar nu și această insulă din Pacific, care se numește, oficial, Republica China și se revendică drept adevărata continuatoare a țării.

Până în 1971, de altfel, Taiwanul reprezenta China la ONU, dar membrii adunării națiunilor au schimbat acest lucru acum jumătate de secol. Între timp, țara, deși este una dintre cele mai avansate democrații de pe glob (după ce a trecut însă și printr-o dictatură militară), nu mai este recunoscută decât de 14 state (incluzând Vaticanul), dar are relații neoficiale cu majoritatea lumii democratice.

SUA și alte state occidentale îi sprijină independența, motivul principal pentru care China n-a încercat încă să captureze această insulă pe care o revendică.

Cum China a sprijinit Rusia în conflictul din Ucraina, s-a speculat că a făcut-o și pentru că-și dorea să atace Taiwanul și să-l ocupe. Încurcăturile rușilor i-au pus însă pe gânduri, mai ales că armata taiwaneză e mult mai bine dotată și pregătită decât cea ucraineană. Însă vizita lui Pelosi, cel mai important demnitar american care a aterizat în capitala Taipei în ultimii 25 de ani, a agitat din nou apele.

China a anunțat că o asemenea „nedreptate” nu poate rămâne nepedepsită, ba – mai mult – a anunțat o serie de exerciții militare în jurul insulei, de joi până duminică. SUA și-a deplasat portavioane și submarine în zonă. Cum și Rusia a anunțat „exerciții” înainte să înceapă invazia, riscul unui conflict rămâne, dar până acum nu sunt semne că lucrurile vor degenera.

Unele voci spun că, dimpotrivă, vizita lui Pelosi a atras atenția lumii asupra militarismului chinez, care altfel ar fi lucrat în tăcere la „unificare”.

Desigur, în sprijinul Chinei a sărit, declarativ, Rusia (și alte autocrații cunoscute, ca Venezuela sua Cuba).

Pentru Rusia, un nou conflict ar însemna o deplasare a atenției de la Ucraina, o potențială ocazie de slăbire a presiunilor internaționale și ocazia să ocupe definitiv teritoriile pe care le controlează și poate mai mult. Pe de altă parte, dacă acest conflict ar implica China, riscul degenerării într-o conflagrație globală crește semnificativ.

Totuși, situația nu e critică. Momentan, certurile din Kosovo s-au amânat, iar China pare că mai degrabă își încordează mușchii, decât să treacă la fapte. Tensiunile însă rămân și ar putea să explodeze, mai devreme sau mai târziu, mai ales dacă situația politică globală se încurcă, fie prin prelungirea conflictului ucrainean, fie printr-o criză economică accentuată.

Created with Newsroom AI