De Mihai Ghiduc
Cineva se arată deranjat de un lucru (un film, un panou publicitar, un graffiti, un manual școlar), încep protestele publice, BOR-ul ține cu jumătate de gură sau cu întreg purtătorul de cuvânt partea vocalilor și, în cele din urmă, înțelept, este retras lucrul cu pricina.
În cazul de față, secțiunea dedicată kitsch-ului religios (de la carpete la cruci cu luminițe) a unei expoziții a Muzeului Kitsch-ului, expusă într-un mall, a fost acoperită, nu înainte însă ca organizatorii să spună că la mijloc au fost și o serie de amenințări cu violența venite din partea celor ofensați. Ceea ce n-ar fi de mirare, există un istoric al tipului acesta de atitudine.
Ceea ce șochează la reacțiile extremiștilor ortodocși față de lucrurile din spațiul public care îi fac să protesteze este cât de minore și ignorabile sunt acestea. E drept, oricine are dreptul să protesteze împotriva a orice, însă aceștia suprapun mai mereu o violență de limbaj și, uneori, chiar de acțiune. Și cu fiecare cedare, încrederea că fac bine ce fac li se întărește.
E drept că modelul social al României nu e cel francez, unul secularist, însă insinuarea bisericii în decizia publică vine cu riscurile de rigoare.
Cu cât li se oferă mai mult, cu atât cer mai multe. Iar faptul că autoritățile aleg adesea să se uite în altă parte atunci când sunt încălcate regulile -vezi nenumăratele ocazii în care arhiepiscopul Constanței, Teodosie, a sfidat regulile impuse în timpul pandemiei –, mai adaugă o piatră movilei către care, mai devreme sau mai târziu, se vor înarma actualii protestatari, când cineva nu va mai ceda atât de ușor.
Pe cât de vocali sunt cei de la BOR când e vorba de ceva ce le lezează sentimentele, pe atât de tăcuți sunt atunci când vine vorba de propriile păcate. În ultimele săptămâni, cei de la Să fie lumină au publicat o serie de articole despre fostul episcop Corneliu Onilă, acuzat de abuzuri sexuale asupra elevilor de seminar și trimis în judecată pentru asta.
Este unul dintre puținele cazuri în care un abuz al bisericii ajunge în justiție, însă ce șochează este faptul că BOR ar prefera să nu se discute despre caz, iar Onilă a fost „retras” la mănăstire, cu păstrarea tuturor privilegiilor funcției.
Pe cât de vocal este Victor Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, când vine vorba de kitsch-ul bisericesc prezentat de un muzeu privat, pe atât de tăcut e când e vorba de o serie de articole despre abuzuri medievale dintr-o instituție de învățământ a bisericii.
Există o explicație în alegerea tăcerii: la fel cum au observat că, dacă fac suficient scandal, reușesc să închidă expoziții sau să dea jos panouri publicitare, au înțeles și că dacă indignarea publică lipsește, pedeapsa poate să fie mai mică sau chiar cazul să fie făcut pierdut printre alte dosare, care nu au un monolit religios în spatele agresorului.
Recent, o judecătoare din Brăila a motivat decizia de a înlocui arestul preventiv în cazul unui violator care a sechestrat și violat timp de opt luni o minoră cu explicația că „faptele inculpatului, deși reprobabile nu sunt de o așa gravitate încât să fi generat o rumoare socială de amploare”.
Asta în condițiile în care nu au trecut doi ani de la cazul Alexandrei Măceșanu (o altă minoră care a fost răpită, sechestrată și ucisă) în care eliberarea unui agresor sexual ar putea părea o scăpare. Însă o investigație publicată acum ceva vreme în Dela0, de Diana Oncioiu, arată că nu e o scăpare, e o problemă de mentalitate. În trei din patru cazuri în care victimele sunt minore, judecătorii consideră că actele sexuale au fost consimțite.
Într-o altă știre fără legătură cu cele anterioare, aflăm că sculptorul Ioan Bolborea, autorul a mai multor statui controversate din capitală, printre care Căruța cu paiațe din fața Teatrului Național, statuia lui Cuza din parcul IOR și vioara spartă de la Universitate, a folosit alamă în loc de bronz pentru realizarea acestora.
Se pare că „mica economie” făcută de artist a fost repetată de 11 ori – Bolborea a turnat, în atelierele sale, și alte statui decât cele proprii –, aducându-i în cont circa 18 milioane de lei între 2005 și 2016. Știrea e ceva mai veche, iar „șmecheria” lui Bolborea ne-a scutit și de un sinistru monument dedicat Unirii în Piața Alba Iulia, însă de data aceasta sculptorul va ajunge în justiției.
Mi-a spus cineva zilele trecută că sigur o să fac cronica despre Dragoș Bucur. Nu intenționam. Cred că oricine are dreptul să spună ce vrea, însă trebuie să suporte și consecințele spuselor sale – care includ și faptul că oricine poate spune ce vrea despre acea persoană. Și mai cred că afirmațiile anti-vaccin nu trebuie amplificate, se răspândesc și fără ajutor.
Senatul american l-a achitat pe fostul președinte american Donald Trump de acuzația că a instigat violențele din 6 ianuarie, dat fiind că nu s-a atins majoritatea de două treimi. Cu toate acestea, șapte republicani au votat pentru condamnare, ceea ce face ca această să fie impeachment-ul cu cele mai multe voturi pentru din istorie.
Guvernul român a publicat propunerea de buget pentru 2021. Au atras atenția, printre altele, tăierile de la ministerul Sănătății și eliminarea gratuităților la transportul feroviar pentru studenți. Cei din urmă au și protestat.
Simona Halep s-a calificat în sferturile Australian Open, unde o va întâlni pe Serena Williams, după ce în optimi a trecut de Iga Swiatek, poloneza care a învins-o, în toamnă, la Roland Garros.
De astăzi, a început să fie folosit și vaccinul de la AstraZeneca în România, momentan pentru persoanele între 18 și 55 de ani aflate pe listele din etapele I și II. Se speră că, odată cu acest vaccin, disponibil în cantități mai mari, campania de vaccinare să poată fi accelerată.