DE MIHAI GHIDUC

Cronica săptămânii: Femeile din Belarus

La începutul săptămânii trecute, lucrurile erau complicate în Belarus. În fosta republică sovietică condusă, vreme de 26 de ani, de Alexandr Lukașenko, președintele își anunțase victoria în alegeri, cu nu mai puțin de 80%, în fața contracandidatei sale, Svetlana Tihanovskaia. Au urmat proteste, însă manifestanții au fost primiți cu violență de către poliție, internetul a fost tăiat, Tihanovskaia alungată din țară – Lukașenko părea în control.

Până miercuri, când străzile s-au umplut de femei îmbrăcate în alb care cereau încetarea violenței și alegeri libere.

Scurt istoric al Republicii Belarus

Unul dintre statele formate în urma dizolvării Uniunii Sovietice în 1991, Belarusul păstrează granițele republicii sovietice Bielorusia și este condusă, cu mână de fier, de Alexandr Lukașenko, un fost nomenclaturist sovietic, din 1994, de la înființarea funcției de președinte.

Lukașenko a păstrat multe dintre lucrurile moștenite de la URSS, de la economia centralizată la simbolistica sovietică – până și serviciile de informații se cheamă KGB –, mimând însă aparența democratică prin permiterea unui sistem politic cu mai multe partide.

După modelul președintelui rus Vladimir Putin, pe care în admiră, Lukașenko s-a permanentizat la putere păstrând aparența respectării unor reguli. De exemplu, când a vrut să candideze pentru a treia oară, a modificat Constituția printr-un referendum. Însă contraindicații la alegeri erau adesea șicanați sau chiar arestați, iar celor care păreau un pericol nu le era permisă participarea. Asta s-a întâmplat și la alegerile de anul acesta, când la două zile după ce și-a anunțat intenția de a candida, vlogger-ul Serghei Tihanovski a fost arestat.

INTRĂ ÎN JOC SVETLANA

Spre surpriza tuturor, după ce candidaturile lui Serghei și a altor potențiali opozanți sunt refuzate de Biroul Electoral – o altă tactică de a veni în ajutorul lui Lukașenko, își anunță intenția de a candida în alegeri soția sa, Svetlana Tihanovskaia, cu sprijinul altor soții de candidați arestați. Lukașenko este oarecum pus în încurcătură – pentru că, pe de o parte, nu poate să fie „tătucul națiunii” și să se poarte urât cu femeile, pe de alta, nici nu are cum să-i fie frică de ea – așa că permite candidatura.

Mobilizarea în spatele Svetlanei e surprinzătoare și, pentru prima oară, pare că Lukașenko e cu adevărat în pericol. Însă, în ziua alegerilor, președintele apelează la tactici verificate – nu permite prezența observatorilor, taie internetul și, cel mai important, își pune oamenii lui în poziții-cheie. Nu-i nicio surpriză deci că Lukașenko „câștigă”, cu 80%, în ciuda faptului că din secții apar informații că ar fi câștigat contracandidata sa. Pentru că în Belarus contează cine numără.

DETALII
DETALII

Începe represiunea

Lumea iese în stradă, însă în stradă e poliția, iar poliția e pusă pe bătut oameni. Se întâmplă pe 10 august – o dată care ne amintește că și România a avut parte de un episod similar acum doar doi ani. Protestatarii sunt bătuți, atacați cu gaze lacrimogene, iar Svetlana Tihanovskaia dispare în momentul în care se duce să depună o plângere în care contestă rezultatul alegerilor.

Ulterior, e difuzat un video cu ea în care cere manifestanților să se oprească – înregistrare ce pare evident obținută cu ajutorul amenințărilor. Acest lucru e confirmat chiar de candidata opoziției care, după ce este eliberată, fuge în Lituania și spune că i-a fost amenințată familia. Păreau că lucrurile se așază în favoarea lui Lukașenko.

O mare de alb

Miercuri, Lukașenko e atât de sigur că și-a păstrat puterea că dă drumul din nou internetului. Însă, în după-amiaza aceleiași zile, se schimbă ceva în rândul manifestanților. Pe străzi încep să apară femei, îmbrăcate în alb și cu flori, care cer oprirea violențelor și reformarea țării. Nu doar în capitala Minsk, ci și în alte orașe din țară.

Protestele se transformă în greve. În uzinele de tip sovietic atât de admirate de dictator, muncitorii scandează Sveta, cum i se mai spune Svetlanei Tihanovskaia. Până duminică, protestul cuprinde toată țara, iar în capitală are loc cel mai mare miting împotriva lui Lukașenko, un Marș al Libertății la care participă sute de mii de oameni.

DETALII
DETALII

Nu este clar ce va urma. Lukașenko insistă că a câștigat, a cerut sprijinul Moscovei și clamează că „agenturile străine” îi vor răul. Nu acceptă reluarea alegerilor, ba chiar a organizat o contramanifestație la care a adus muncitori cu forța (și autocarele), în dulcele stil sovietic. Însă, până una alta, pare că nu are răspuns în fața unor femei îndrăznețe și a buchetelor lor de flori.