De Mihai Ghiduc

»

Despre toleranță

Cât de mult ar trebui să ne îngrijoreze intoleranța unei anumite părți a societății românești?

La un miting ClujEAN AL UNEi organizații extremistE A APĂRUT un banner pe care scria „Moarte dictaturii toleranței!”

Cât de grav este acest lucru și ce e de făcut?

Mitingul Noii Drepte a fost organizat ca o reacție la Cluj Pride, după modelul marșului naționalist din București. Trebuie spus că numărul participanților a fost mic, iar amenințătoarele tricouri negre purtate de participanți, după modelul extremiștilor de dreapta de oriunde, și-au pierdut din puterea vizuală prin combinarea, mai puțin inspirată, cu bermude.

Dincolo de acest faux pas vestimentar, mesajul transmis e îngrijorător. Există o parte a societății române care alege să fie intolerantă, iar această parte este mai mare decât cele câteva zeci de persoane care s-au adunat în fața statuii lui Avram Iancu.

Popper și paradoxul toleranței

NU E CEVA NOU

În 1945, după ce lumea tocmai trecuse printr-un război devastator provocat, în esență, de intoleranță, filozoful austriac Karl Popper definea paradoxul toleranței: într-o societate care e tolerantă fără limite, toleranța va fi deturnată sau distrusă de intoleranți. Prin urmare, pentru ca o societate să supraviețuiască, trebuie să fie intolerantă cu intoleranții.

În esență, ăsta e și mesajul grupului de la Cluj și al tuturor extremiștilor. Profităm de toleranța voastră pentru a vă anunța că, dacă vom putea, o vom distruge cu prima ocazie.

Și dacă acel grup e minor, faptul că în aceeași săptămână, la Putna, președintele Academiei Române și patriarhul Bisericii Ortodoxe au aplaudat discursul unui tânăr neolegionar, care prelua din temele anilor ’30, îmbrăcându-le într-un fals patriotism, este mult mai grav. Mai mult, în parlamentul României, există o grupare de 10% care ar valida fără probleme mesajul de la Cluj.

Și expoziția cenzurată de o grupare religioasă, la Centrul Cultural al Palatelor Brâncovenești, arată că discursul acesta e mult mai răspândit. Am adunat, într-o postare pe Facebook, multe dintre aceste momente de cenzură religioasă prin care am trecut, în ultimul deceniu și mai bine, iar acestea sunt din ce în ce mai dese. Lipsa de reacție a Primăriei Capitalei e neplăcută și e un semn că lucrurile nu se vor opri aici.

Să nu tolerăm intoleranța

Ce e de făcut?

Genul acesta de derapaje trebuie condamnat, tocmai pentru a face partidele mainstream atente la personajele pe care le promovează, la discursurile pe care le acceptă în partid și la alianțele pe care le fac. De fiecare dacă când acest fel de manifestări sunt trecute cu vederea, e doar o încurajare de a împinge limitele intoleranței și mai mult. Din păcare însă, aproape orice partid major de la noi are cel puțin câteva persoane mai apropiate de bannerul afișat la Cluj decât de valorile Uniunii Europene – nu majoritare, dar există.

De cealaltă parte, discursul celor care tolerează intoleranța este fie că există libertatea cuvântului, fie că de vină pentru aceste situații ar fi vizibilitatea tot mai mare a minorităților care-și cer drepturile. Cumva, faptul că aceștia sunt vocali, „provoacă” intoleranța – ba chiar unii spun că își merită soarta. În realitate, aceste afirmații sunt doar o altă formă a intoleranților „soft” de a-și semnala aderența la mesajele extremiste.

Mesajele minorităților, în special a minorităților sexuale, îi fac pe mulți să-și reevalueze părerile și stereotipurile după care judecă lumea. E inconfortabil, dar e un disconfort peste care trebuie să trecem, dacă vrem să fim o societate mai bună și mai inclusivă. Faptul că anumite persoane aleg să se manifeste vocal, în piața publică, pentru că nu vor să fie deranjate din confortul unei viziuni imuabile asupra lumii e exclusiv problema lor.

În mod la fel de paradoxal, vocalizele intoleranților ne arată că societatea românească devine de fapt, mai tolerantă. Este doar încercarea lor de a țipa mai tare, pentru a se face auziți în piața publică. Atâta vreme cât nu le validăm mesajele și semnalăm că nu sunt unele acceptabile în societate, direcția e bună, însă trebuie să fim, mereu, cu ochii pe ei, pentru că intoleranții caută, mereu, să-și găsească adepți.

patru știri pe scurt

ce trebuie să mai știi

Statele Unite au apelat la companii aeriene comerciale pentru a ajuta în evacuarea din Afganistan și au anunțat că ar putea rămâne pe aeroportul din Kabul, pe care armata americană încă îl controlează, și după 31 august. Până acum, ar fi fost evacuate peste 28.000 de persoane, dar multe alte mii așteaptă să părăsească țara căzută în mâna talibanilor.

O posibilă bătălie între talibani și afgani care refuză să li se supună ar putea avea loc în Valea Panjshir, singura parte a țării care nu e controlată de gruparea teroristă. Regiunea găzduiește membri ai fostului guvern afgan, iar rezistența e organizată de fiul unui erou afgan care a luptat cu talibanii în trecut. Sute de talibani se îndreptau, în weekend, spre această vale.

În România, numărul de cazuri de COVID-19 este în creștere, ajungând la aproape 3.000 pe săptămână. Estimările autorităților arată că, în septembrie, s-ar putea ajunge la 1.500 de cazuri pe zi, în condițiile în care varianta Delta a coronavirusului, mai infecțioasă, pare a deveni dominantă.

O licitație în care sunt vândute o serie de obiecte care i-ar fi aparținut lui George Enescu, inclusiv o vioară, a stârnit controverse, datorită originii incerte a obiectelor și a informațiilor limitate despre acestea pe care casa de licitații le-a oferit.