De Mihai Ghiduc
Sâmbătă, la ora 8.30 dimineața, un cutremur de 7,2 grade a lovit peninsula Tiburon, la circa 150 de kilometri de capitala Port-au-Prince. Luni la prânz, numărul oficial al victimelor se apropia de 1.300 de persoane, cărora li se adăugau 5.700 de răniți, însă cifrele vor crește în zilele care urmează, pentru că numărul clădirilor distruse sau afectate e de 8.200.
Cutremurul amintește de catastrofa umanitară de acum 11 ani, când, pe 12 ianuarie 2010, un altul a lăsat în urmă o țară aproape distrusă. Numărul victimelor rămâne și acum un mister, estimările fiind între 100.000 și 316.000 (deși cea din urmă cifră e considerată o exagerare). Peste 250.000 de clădiri au fost afectate, iar țara nu și-a revenit economic și politic nici până în ziua de azi.
Haiti rămâne una dintre cele mai sărace țări din lume și cea mai săracă din Caraibe, iar noul cutremur, care a afectat în special Les Cayes, al treilea oraș al țării, va face și mai dificilă revenirea țării pe linia de plutire. SUA, Canada și mai multe țări din America Latină au promis ajutoare și asistență pentru căutarea supraviețuitorilor.
Din păcate pentru haitieni, opinia publică e cu ochii pe un alt dezastru. La 20 de ani de la intrarea în Afganistan, Statele Unite și aliații lor s-au retras, iar statul afgan a colapsat în fața talibanilor mai repede decât cele mai pesimiste estimări. Imaginile cu elicopterul care evacua personalul ambasadei SUA au fost asemănate cu cele de la căderea Saigonului, în timpul războiului din Vietnam, iar scenele haotice de pe aeroportul din Kabul au făcut înconjurul lumii.
Momentan, lumea este ocupată cu împărțirea vinei și căutarea de explicații pentru acest eșec al lumii occidentale de a crea un Afghanistan stabil, iar explicațiile date, confirmă, invariabil, părerile politice mai largi ale autorilor. De la „imperialismul american” la „lipsa de apetit pentru democrație” și „sexo-marxism”, s-au tot găsit vinovați. Explicațiile sunt, desigur, mai complexe.
Cert este că un război prea lung, care nu mai era sprijinit de opinia publică din niciuna din țările implicate și din care mai mulți președinți americani au încercat să iasă, s-a încheiat și nu s-a încheiat frumos. În mod paradoxal, interesul politic pentru Afganistan va crește acum, când mulți vor simți că e loc de câștiguri politice pe plan intern.
În acest timp, în Afganistan, lucrurile par a se întoarce cu 20 de ani în urmă. Cel mai trist este pentru cei care au început să înțeleagă că se poate altfel și acum vor trebui să se întoarcă la un sistem ultrareligios, guvernat de legea sharia. Și, mai ales, pentru fetele și femeile care vor fi, din nou, ținute departe de educație și ale căror drepturi vor fi șterse ca și cum n-ar fi existat vreodată.
Premierul român, Florin Câțu, a petrecut două zile în închisoare și a plătit o amendă de 1.600 de dolari, în SUA, din cauză că a condus sub influența băuturilor alcoolice. Știrea a apărut în presa din România săptămâna trecută, în contextul alegerilor interne din PNL.
Pride-ul bucureștean a avut loc pe traseul dorit de organizatori, însă aceștia au fost amendați cu 7.000 de lei pentru că a fost depășit numărul de 500 de persoane pe care îl permit reglementările din timpul pandemiei. Amenda va fi contestată în instanță.
Conducerea Centrului cultural Palatele Brâncovenești a închis prematur expoziția artistului româno-american Genu Berlo pe motiv că lezează „sentimentele religioase” ale privitorilor. Marian Geani Dinu, managerul interimar, a fost numit în funcție de primarul Nicușor Dan, care nu a avut nici o reacție publică sau instituțională la adresa acestui abuz.