De Mihai Ghiduc

Brogramatorul, angajatul ideal al Twitter

CRONICA SĂPTĂMÂNII

Preluarea Twitter de către Elon Musk a venit la pachet cu concedieri masive, reactivarea conturilor unor personaje controversate și încercarea de a transforma cultura organizațională a Twitter într-una de start-up plin de bărbați tineri, care programează până la 1 noaptea și dorm la birou.

Postările făcute de noul Chief Twit, Elon Musk, arată că viziunea acestuia asupra lumii pare a veni din lumea războinicilor de internet care testează limitele acceptabilului, așa numiții edge lorzi, dar că ea se răsfrânge și asupra felului în care își tratează oamenii.

Preluarea Twitter a fost salutată imediat de o armată de indivizi supărați pe cultura prea „woke” din companie. S-a dovedit rapid că Musk face parte din aceeași categorie.

Comentariile sale la tweet-urile unor personaje ca Libs of TikTok sau Ian Miles Cheong, postarea unei conspirații despre atacarea lui Paul Pelosi (ștearsă ulterior, fără scuze), încurajarea votării republicanilor sau atacurile constante la adresa presei sunt doar câteva exemple care arată că viziunea politică a lui Musk îi influențează deciziile.

Recent, Musk s-a amuzat după ce a găsit într-un dulap o serie de bluze inscripționate cu mesajul #StayWoke și a folosit ocazia pentru a ataca mișcarea Black Lives Matters.

Mesajul a fost folosit în 2016, de fostul CEO al companiei, Jack Dorsey, pentru a-și arăta susținerea pentru mișcare, dar și pentru angajații de culoare ai Twitter. În anii care au urmat, dreapta a folosit cuvântul „woke” ca o înjurătură la adresa activiștilor pentru drepturile omului, iar Musk o endorsează prin tweet-ul său, la care atașează o decizie care-l exonerează pe polițistul care l-a ucis pe Michael Brown, unul (dar nu singurul) din cazurile care au stat la baza mișcării Black Lives Matters.

Aceeași viziune libertariană asupra lumii o are Musk și când vine vorba de libertatea cuvântului. El a reactivat conturi diverse, de la Donald Trump și Andrew Tate la Babylon Bee, un site umoristic, în stilul The Onion, dar cu înclinații conservatoare. Totuși, deciziile par discreționare – tot Musk a refuzat să reactiveze contul lui Alex Jones.

Chiar și când vine vorba de Trump, se poate vorbi tot de impuls.

Elon Musk a făcut un sondaj online, „câștigat” (cu circa 52%) de fanii fostului președinte, pentru a justifica reactivarea, deși tot el declarase, înainte de a prelua firma, că toate conturile suspendate vor fi verificate mai întâi de un consiliu independent de specialiști. Acum, consiliul a dispărut, iar folosirea unui sondaj fără relevanță sociologică e o scuză transparentă.

După care și-a petrecut zilele următoare cu meme în care îl persifla pe Trump, în speranța că-l va convinge să devină activ pe Twitter. Spre supriza lui Musk, Trump a refuzat să posteze, preferând să folosească în continuare o rețea alternativă, Truth Social.

și mai dăunătoare pare atitudinea libertariană a lui Musk când vine vorba de angajații Twitter.

Noul proprietar a produs o variantă de coșmar a oricărei preluări de companie, una care se știe că vine adesea cu modificări de viziune și strategie. Concedieri peste noapte, cereri abuzive – angajații care lucrau remote să revină într-o zi la birou – sau absurde – evaluarea după numărul de linii de cod scrise –, eliminarea criticilor (în ciuda discuțiilor despre „libertatea cuvântului”), încălcări fățișe ale legislației muncii. Cam orice poate merge prost într-o preluare s-a întâmplat sub Musk.

Sunt însă și voci care îl susțin pe acesta și spun că noua cultură organizațională va fi una în care orice programator de viitor ar vrea să se pregătească.

Pare însă că e o cultură adresată brogamatorilor (brogrammers), așa cum sunt numiți programatorii bărbați stereotip.

Două fotografii puse în paralel, una cu Twitter-ul vechi (și multe femei) și alta cu cel nou (și doar bărbați) circulă pe platformă, evident că în cercuri masculine, ca o dovadă că primul Twitter era prea „slab”, față de cel nou, mai flexibil și mai responsiv. Subtextul postării e evident.

Noua cultură pare a fi asemănătoare și cu una de start-up, dar ignoră faptul că, cel mai adesea, cei care lucrează într-un start-up până la ore târzii din noapte o fac pentru că sunt chiar fondatorii acestuia sau, dacă nu, pentru că există speranța unor recompense financiare semnificative dacă produsul lor are succes.

Musk, care se laudă cu ședințe ținute la 1 noaptea, pare să creadă că oricum cei pe care i-a concediat erau inutili, iar cei care au rămas îi sunt loiali până la capăt. În realitate, mulți dintre cei plecați sunt recrutați rapid de alte companii, iar destui dintre cei rămași au făcut-o pentru că n-au altă soluție (în special cei care stau în SUA cu viză de muncă și nu pot pleca fără să aibă asigurat alt job).

Realitatea actuală e că orice companie trecută de un anumit nivel își creează o organigramă care să țină cont de timpul liber al angajaților, de eventualele situații personale care pot apărea, și încearcă să limiteze momentele de hei-rup la crize și situații în care trebuie atins un anumit deadline important.

Și da, nu neagă nimeni că, de multe ori, privind în urmă, acele moment în care ți-ai petrecut una-două săptămâni la birou pentru a face un lucru, sunt memorabile – și poate chiar o amintire plăcută. Dar ele sunt memorabile pentru că sunt rare și, mai ales, pentru că n-au fost impuse. Să le creezi cu forța nu e glorios, e doar abuz.

Created with Newsroom AI