De Mihai Ghiduc

Austria, really?

CRONICA SĂPTĂMÂNII

Când să se bucure România că intră în Schengen pentru că țările care se opuneau, Olanda și Suedia, și-au dat oficial acordul, hop și ministrul de interne din Austria, Gerhard Karner, urmat de cancelarul Karl Nehammer, cu opoziția.

Austriecii susțin că se opun din cauza migrației din afara spațiului european, care ar fi incontrolabilă. În realitate, România este un traseu minor pentru migrație. Cei mai mulți imigranți care ajung în Austria ajung în Uniunea Europeană prin zona balcanilor. Iar Austria n-are o problemă cu acceptarea Croației în spațiul Schengen.

Cum anunțul cancelarului a venit la o zi după întâlnirea dintre președintele României și reprezentanți ai OMV Petrom, multă lume speculează că este mai degrabă o încercare a austriecilor de renegocia legea offshore, care prevede acum un drept de preemțiune al statului român asupra gazelor exploatate în Marea Neagră.

CU CERTITUDINE, mOTIVUL NU ESTE CEL DECLARAT PUBLIC

Alte voci au vorbit despre relațiile prea călduroase dintre Rusia și Austria – mulți foști oficiali austrieci lucrează acum pentru firme rusești – și cred că opoziția e parte a războiului hibrid dus de Putin, prin intermediari, cu UE. O nouă metodă de a slăbi coerența uniunii.

Părerile controversate din trecut ale ministrul de interne austriac și au fost puse și ele în discuție.

România a forțat un vot în Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI), după o vizită intempestivă la Viena a lui Manfred Webber, care s-a soldat cu un nou refuz al lui Nehammer – cancelarul a refuzat inclusiv întrebările puse de jurnaliștii români.

De ce vrem în Schengen?

Deși sunt membre ale Uniunii Europene de 15 ani, România și Bulgaria au un statut aparte, fiind ținute în afara acestui spațiu comun în care poți circula fără controale vamale. Croația a intrat în UE acum nouă ani și faptul că a fost acceptată în Schengen mai rapid decât cele două state din sud estul Uniunii arată un tratament discriminatoriu.

Pentru cetățenii români, dezavantajele reprezintă cozi la vamă sau la ghișeul de pașapoarte, în aeroporturi.

Poate că nouă ni se pare ceva obișnuit, dar întreabă un englez de șocul pe care l-a avut după ce Brexit-ul i-a trimis în cutiuțele non-Schengen ale aeroporturilor europene. Să fim cetățeni europeni de nivel doi e ceva ce ar fi trebuit să nu dureze 15 ani.

E o problemă de principii și coeRENȚĂ EUROPEANĂ

Lucrurile sunt însă și mai complicate decât niște timp câștigat la vamă. Uniunea Europeană prezintă o atractivitate imensă pentru statele din regiune, datorită liberei circulații. Majoritatea statelor din Balcani și-ar dori să fie membre și nu trebuie uitat faptul că războiul din Ucraina a pornit, în esență, de la dorința ucrainenilor de a fi membri ai acestei uniuni.

Să dai, în momentul în care Ucraina luptă pentru acest drept, semnalul că regulile UE sunt volatile e greșit.

Să arăți că până și state care au îndeplinit de mult cerințele sunt lăsate în afara unui club din motive inventate e, cu siguranță, în avantajul dușmanilor acesteia (și sunt destui interni, nu doar externi).

Refuzul Austriei va fi speculat de mulți, iar o creștere a sentimentului eurosceptic, într-una dintre țările care n-are încă o problemă cu adevărat majoră cu acest curent, este fix ce mai aveam nevoie acum.

Pe de altă parte, nici o răzbunare a țărilor neacceptate nu va ajuta prea mult, dacă sunt făcute fără cap. Controale la companiile austriece sau alte idei pe care le propun unii ar fi contraproductive. Un vot împotriva unor interese austriece într-un alt consiliu UE (de exemplu, blocarea numirii unui austriac într-o funcție) ar putea fi văzut însă ca parte a jocului politic.

Cât despre boicoturile individuale, de la schimbatul de bănci la mers la schi în Franța sau Italia și de la alimentat la alte companii la schimbat brandul de suc, astea sunt decizii pe care le ia fiecare ca să simtă că a făcut ceva – dar nu-mi amintesc să fi funcționat cu adevărat vreodată.

Cu ce rămânem?

În afara faptului că mai rămânem cu un clar sentiment de nedreptate și că o să ne stea șnițelul în gât, pentru că o să ne gândim la austrieci când îl mâncăm (dar doar dacă e de vită, că doar ăla e vienez), amânarea intrării nu va schimba mare lucru.

Austriecii au avansat inițial un alt termen – primăvara lui 2023 –, ceea ce înseamnă că vacanțele în Grecia fără controale vamale ar rămâne posibile. Puțin probabil ca lucrurile să escaladeze (prea mult). Vom face însă cu siguranță cheerleading în 2024, când partidul conservator al cancelarului Nehammer, care nu stă chiar grozav în sondaje, va da față cu electoratul austriac, și vom bea un schnaps dacă va pierde.

La nivel european, suveraniștii, euroscepticii și prorușii mai câștigă niște puncte, ceea ce e poate cel mai mare prejudiciu pe care-l face acest pus al austriecilor de-a curmezișul drumului.

Created with Newsroom AI