Încă de la documentarul „Turn off the lights“ ai făcut filme foarte personale. La fel ai făcut și cu Schiop, în „Soldații.”. „Ivana cea groaznică“ e evoluția firească? ___

În 2017 am făcut primul meu film de ficțiune, „Soldații. Poveste din Ferentari”, care vorbește despre antropologul român mutat la periferia Bucureștiului pentru a lucra la doctoratul său în manele. Este bazat pe cartea lui Adrian Schiop, care e una dintre cele mai emoționante cărți pe care le-am citit vreodată.

În „Ivana cea Groaznică”, am mers un pas înainte, am întors camera spre mine. Joc rolul Ivanei, dar aici și ceilalți oameni își joacă propriul rol: părinți, prieteni, poeți, foști iubiți, toți sunt invitați să își interpreteze propriul rol și să retrăiască aceste evenimente din vara 2017 care stau la baza poveștii.

Am avut norocul ca scriitorul cărții, Adrian Schiop să accepte să joace rolul principal, interpretându-se pe el, Adi. În „Soldații” nu toate personajele din film joacă rolul lor din carte sau cel din realitate.

Pentru cei care n-am văzut încă filmul, despre ce e? ___

E vorba despre o actriță, care trăiește și lucrează în România, dar se întoarce în orașul ei natal, de la granița Serbiei cu România, la Dunăre, la familia ei. După niște probleme de sănătate, caută ajutorul la oamenii ei, care o înțeleg și iubesc cel mai tare, crede ea. Când începe o relație cu un iubit mai tânăr, se pare că nimeni nu înțelege alegerea ei.

Filmul e și despre viața într-un oraș mic de la graniță, despre relația românilor și sârbilor, o legătura foarte importantă pentru orașele vecine de la Dunăre.

Încă din istorie, românii și sârbii au dezvoltat prietenia, s-au ajutat reciproc, sârbii pe români în timpul lui Ceaușescu, românii pe sârbi în timpul bombardamentului... Orașul acesta mic, Kladovo, orașul meu natal trăiește din turism, iar românii sunt cei mai frecvenți vizitatori.

Cât e real și cât e ficțiune? ___

În urmă cu ceva timp, am citit un interviu de-al lui Adi Schiop unde era întrebat cât din cartea lui „Soldații.” este ficțiune și cât e real. Realizez acum, după câteva vizionări ale filmului, că pe oameni chiar îi interesează factorul acesta, ba chiar procentajul adevărului din film.

Nu toate momentele din film s-au întâmplat fix ca în realitate. Ar putea să se întâmple oricând, dar, sincer, nu știu dacă ar schimba mult. Ce cred că e diferit de realitate este faptul că unele lucruri trăite în realitate, pentru prima oară, sunt dramatice sau chiar momente tragice. Rescrise și retrăite în film duc mai degrabă spre o comedie.

Cum e să fii femeie-regizoare într-o lume care pare a băieților? ___

Nu e întotdeauna ușor. Oamenii nu au încredere în tine, ca femeie. Cred că mai trebuie să treacă niște timp ca să capete încredere.

Norocul face că mai multe femei regizoare și producătoare au început să primească recunoaștere în țară și în străinătate pentru filmele pe care le fac. Ajută mult ca filme semnate de femei-regizor să fie produse/ realizate.

Te-a ajutat rolul din „Inimi cicatrizate”? Cum e să te regizezi pe tine? ___

Cred că acum, jucând în „Ivana cea Groaznică” am înțeles pe bune cât m-a ajutat rolul din „Inimi cicatrizate” și mai ales munca cu regizorul Radu Jude. Ca și atunci, am repetat enorm, multe zile și luni înainte de filmare. Am facut și eu același lucru cu actorii mei neprofesioniști din „Soldații.” și apoi din „Ivana cea Groaznică”.

Repetițiile multiple și textul învățat foarte bine doar deschid ușa către o posibilă joacă și improvizație. Pe mine, personal, lucrul cu Jude m-a ajutat foarte mult să râd un pic de mine, să nu mă iau așa ia serios.

La filmul asta ai chemat doi prieteni in ajutor la regie, Ana Szel si Andrei Rus. ___

Ana Szel a regizat deja un film („Burta balenei”) cu un concept similar. Își invită prietenii și familia să își joace propriile roluri. Cei doi m-au ajutat foarte mult, mai ales în momentele în care încercam să ascund anumite lucruri negative legate de personajul meu. Nu e cel mai ușor lucru din lume să îți arăți defectele.

Presupun că titlul e o trimitere la Ivan cel Groaznic. Știi că multă lume spune că, de fapt, Grozny înseamnă „Cel grozav”? Cum ar fi sunat „Ivana cea Grozavă”? ___

Ivana din film e puțin enervantă, îi place să se certe cu oameni, să îi critice, fie că nu o pot înțelege pe ea, alergiile ei, fie pentru felul în care își trăiesc viața. E un personaj contradictoriu. În cele din urmă, nici ea nu poate să își asume cum își trăiește propria viață.

Ivana la rândul ei este constant criticată ca fiind groaznică și teribilă și cred că asta o face puțin mai umană și vulnerabilă ca personaj. Nu îmi dau seama dacă e și Grozavă, dar sigur puteți descoperi dacă merită să fie Groaznică.

Ce urmeză? ___

Scriu la două scenarii. La unul cu Adi Schiop și la unul cu Ana Szel. M-am înscris la master la UNArte, secția Foto-Video, din dorința de a citi mai mult și a-mi lărgi universul.