Ai vorbit la TEDx despre mâncatul conștient. Cum definești asta? ___

E dificil, pentru că trebuie să începi prin a defini ce este conștiința, ceea ce e una dintre cele mai mari întrebări filosofice, dar aș spune că mâncatul conștient e despre a ne ști locul în natură și rolul pe care-l putem avea în a declanșa schimbări pozitive, prin alegeri mai bune.

Crezi că fiecare persoană are un rol important în aceste schimbări sau e și responsabilitatea companiilor? ___

În acest moment cred că toată lumea trebuie să contribuie cum poate. Pentru că anxietatea e reală. Uneori ne spunem că nu știm ce putem face, că problema e prea mare, fie că vorbim despre sănătate sau despre mediu, și că mai bine nu facem nimic. Important e să faci pași mărunți și să te ții de ei. Fie că ești un bucătar dintr-un restaurant, CEO-ul unei companii, un angajat al unei mari companii producătoare de alimente sau o persoană obișnuită.

___

Totul pornește de la individ. Întreabă-te mereu dacă ce alegi e cea mai bună opțiune, dacă ai nevoie de acea mâncare, dacă e sănătoasă pentru tine sau pentru planetă. Pentru că, dacă nu, efectiv votezi pentru distrugerea planetei, pentru mai puțină diversitate, pentru o sănătate mai proastă, pe banii tăi.

___

Dar cred că cele mai mari schimbări se pot face prin intermediul politicii. Trebuie să înțelegem puterea pe care o are industria alimentară și să lucrăm mână în mână cu companiile mari pentru a crea opțiuni mai bine. Cred că asta ar fi cea mai rapidă cale, dar nu putem aștepta să se prindă toată lumea, avem nevoie de decizii individuale pentru a declanșa schimbarea.

___

Pentru că dacă un milion de oameni încetează să consume un anumit produs care e dăunător pentru mediu, companiile nu vor mai avea bani să-și continue afacerea și, imediat, va apărea o altă afacere care va primi banii noștri pentru a face lucrurile mai bine. Deci, companiile vor trebui să se schimbe și să se adapteze sau vor falimenta foarte repede.

Crezi că nu e bine să mănânci lucruri care vin din alte părți ale lumii? ___

Da. Problema nu e că mănânci lucruri care vin de departe, ci cât. Să imporți apă din celălalt capăt al lumii e ridicol. Am văzut oameni, în America de Sud, bând apă din Alpi. E și cazul mierei de albine. Lucrurile care pot fi produse oriunde au un impact masiv asupra amprentei de carbon. Să mănânci mere primăvara sau vara, în Europa, când nu e sezonul lor, e ridicol. Ar trebui să le mâncăm când e sezonul lor.

___

E și despre cantitate. Mi se pare grozav să folosești niște condimente din India, sunt cele mai bune, și ai nevoie doar de două grame ca să schimbi gustul mâncării. Dar să folosești produsele de larg consum - cartofi, apă sau produse animale, brânză de pe alte continente – nu e etic. Să mergi la un fermier local e mai bine.

Avem o problemă și cu ambalajele? ___

Sigur. Și asta poate fi o chestie puternică, să încetăm să folosim plastic. Încearcă o zi fără plastic. Vei realiza, după ce faci exercițiul, că ai nevoie de o schimbare structurală a vieții tale. Trebuie să ai materiale diferite în jurul tău, filtru de apă în casă, o sticlă de apă cu tine, mereu. Dacă renunți la plastic, schimbi multe lucruri. Nu poți merge la supermarket dacă nu vrei legume și fructe înfoliate în plastic, trebuie să mergi la piață.

Dar, uneori, plasticul și ambalajele apar din motive de siguranță alimentară, de sănătate publică. Cum abordăm problema asta altfel? ___

Una dintre soluții e ca parte din ambalaj să poată fi reutilizat, cum sunt sticlele, fie de către vânzător, fie de către producător. Aș putea avea, de exemplu, o frumoasă sticlă metalică, deținută de compania de apă, le dau înapoi sticla și primesc una plină. E nevoie de schimbări în lanțul de producție. E din nou, vorba despre industrie, despre politici publice, dar tot de la deciziile individuale pleacă schimbarea.

Ai studiat o vreme partea senzorială a mâncării, din punct de vedere științific. Poți să-mi explici ce-ai făcut? ___

Am făcut o cercetare în psihologie experimentală, la universitatea Oxford, între 2013 și 2016, despre felul în care diverse simțuri se completează pentru a determina valoarea percepută a unui aliment. Cât de bine arată un aliment influențează cât de delicios credem că e. Credem că savoarea și deliciul apare în gură, dar nu e așa, sunt în mintea noastră.

___

Anumite așteptări se pot schimba în funcție de ce vezi, ce ți-a spus altcineva, chiar și de ce simți cu mâinile. De exemplu, felul în care e gândit un produs, ambalajul, povestea ce-l însoțește poate afecta cât de delicios cred că este, nu e doar despre ingrediente, despre moleculele ce compun o mâncare.

De aia credem că vinul scump e mai bun? ___

Da, există chiar și o cercetare care arată că același vin are un gust diferit în funcție de ce preț credem că are.

Și felul în care e aranjată mâncare în farfurie la restaurant ne alterează percepția? ___

Da. Mare parte a cercetării s-a concentrat pe asta, pe cum schimbarea în aranjamentul vizual al unei mâncări poate crește percepția despre cât de delicioasă e mâncarea. Felul în care aranjam mâncarea poate să-i facă pe oameni să fie mai atenți la ea, să mănânce mai puțin și să fie mai satisfăcuți.

Apropo de asta, nu știu dacă ai apucat să vizitezi un restaurant local, dar la noi farfuriile vin pline cu mâncare. ___

Cred că e o greșeală a bucătarilor și patronilor să creadă că oamenii vor mai multă mâncare. Cred că, dacă văd că rămâne mâncare în farfurii, și dacă vor să reducă risipa alimentară, trebuie să reducă porțiile. Sau ar trebui să servească porții de mărimi diferite, să poți alege între o porție întreagă și o jumătate.

___

Dar, din nou, e importantă opțiunea individuală. Dacă mergi la un restaurant tradițional pentru că mâncarea e delicioasă, comandă o porție pentru două persoane sau două pentru trei oameni și, dacă tot ți-e foame, mai comandă ceva. De cele mai multe ori, n-ai nevoie de o porție întreagă. E o problemă pe care am întâlnit-o și în SUA, au niște porții imense, ne comandam două porții la patru oameni și nu aveam nevoie de mai mult. Sunt și nesănătoase porțiile gigant.

În România se consideră pe de o parte că locul femeii e la cratiță, dar majoritatea bucătarilor sunt bărbați și au un statut foarte ridicat. Și nu doar la noi. De ce este această industrie atât de masculină? ___

Pentru mine, gătitul e o acțiune feminină. Nu ceva doar pentru femei, ceva feminin. Și cred că a găti e despre a avea grijă de alți oameni, o valoare feminină, și cred că e ceva foarte greșit în cultura mâncării, în restaurante. E o zonă extrem de agresivă, e despre ego, și cred că ar trebui să ne întoarce la îngrijire.

___

Avem nevoie de mai mulți bărbați care gătesc acasă. Cred că aceleași probleme de reprezentare de gen pe care le vedem în lume, le vedem și în industria alimentară. E foarte agresivă, nerespectuoasă, nebalansată. Cred că toată lumea ar trebui să învețe să gătească încă din școală, am putea trăi mai bine dacă am învăța mai multe despre mâncare.

Nu știu cum e în alte locuri, dar în România nu înveți să gătești în școală. Ar trebui așa ceva? ___

Să știi să te hrănești e foarte important. E despre sănătatea ta, sănătatea planetei, este și despre plăcerea de a primi pe cineva în vizită, de a împărți, despre comunitate. Predăm matematica, istoria, limbi străine în școli, lucruri care ne definesc ca specie, dar și a găti e o trăsătură unică oamenilor și nu o predăm.

___

Nu pot înțelege de ce nu am realizat deja cât de multe lucruri putem schimba dacă îi învățăm pe copii să gătească de mici. Poți vorbi despre chimie și fizică făcând o maioneză, poți preda istorie făcând un tort și aer fi mult mai amuzant, mult mai plăcut pentru copii.