În timp ce la sute de kilometri distanță, imediat după aflarea veștii, se închideau școlile și se împărțea iod, în curtea școlii din Pripeat, la 3 kilometri de locul exploziei, copii se jucau în curtea școlii sub privirile unui vicepremier sovietic care știa deja că reactorul fusese expus. E doar una dintre scenele care te șochează în acest serial în care greșelile, neasumările și secretele ucid oameni.

Serialul are o distribuție de top, Jared Harris în rolul savantului Valerii Legasov, cel însărcinat cu investigarea dezastrului, și Stellan Skarsgård în rolul vicepremierului care reprezintă guvernul sovietic.

Emily Watson joacă un personaj fictiv, o savantă din Belarus, care repezintă zecii de cercetători care au fost implicați în rezolvarea problemei.

Pentru cine nu-și mai amintește cum a fost comunismul, primele episoade sunt șocante. Deși accidentul a fost cauzat de un experiment greșit, oamenii din conducere sunt convinși de dreptatea lor și nici măcar nu vor să asculte adevărul, timp în care pompierii neprotejați ating bucăți din reactorul explodat.

Nimeni nu are curajul să-și asume o responsabilitate în fața superiorilor, se pierde timp prețios pentru că toată lumea merge pe burtă pentru a-și apăra scaunul. Când, într-un final, conducerea sovietică află adevărul, acesta nu e făcut public – evacuarea orașului din apropiere e întârziată cu 36 de ore, iar occidentul află de explozie datorită contoarelor Geiger de la propriile centrale, care o iau razna.

E un studiu de urmărit despre cum un sistem în care frica e mai importantă decât adevărul devine rapid nefuncțional. Chiar și când deciziile încep să fie cele corecte, după ce-și asumă întâmplarea, când descoperă că poate avea loc o explozie și mai devastatoare și o evită cu ajutorul unor voluntari, simți că în ceafa celor însărcinați cu asta le răsuflă alții care abia îi așteaptă să greșească.

Familiilor celor care au fost expuși radiațiilor, transportați în secret la Moscova, nu li se spune adevărul.

Iar cei care au ajutat la lichidarea dezastrului, așa numiții lichidatorii, au lucrat în condiții infernale.

Oficial, după accidentul de la Cernobîl s-au înregistrat 28 de victime, cu încă 15 decese puse pe seama expunerii la radiații până în 2011, însă secretomania sovietică și, apoi, cea rusă sau belarusă, fac ca multe dintre victime să dispară din orice acte. Chiar și ucrainenii, pe teritoriul cărora s-a petrecut dezastrul, nu prea au o statistică exactă. Cert e că, în momentul de față, sute de kilometri pătrați sunt nelocuibili și inutilizabili, fiind aflați în zone considerate contaminate.

Apropo de secretomanie, să nu uităm că „Dezastrul de la Cernobîl“, cartea laureatei premiului Nobel pentru literatură, Svetlanei Alexievici, a fost interzisă în Belarus.

Interesant e că serialul e însoțit de un podcast, în care creatorul Craig Mazin și Peter Sagal, de la NPR, discută despre ce s-a întâmplat. Unul dintre lucrurile spuse de el e că a încercat să reconstituie cât mai corect întâmplările, dacă a întâlnit relatări diferite ale unor evenimente, le-a ales pe cele mai puțin exagerate.

Miniseria are cinci episoade, iar HBO le-a difuzat deja pe primele două. O poți urmări și pe HBO GO. Utilizatorii IMDb au notat-o cu 9,2, ceea ce pune „Cernobîl” pe locul 12 în topul all-time al serialelor TV.