Dar mișcările propriu-zise de mediu își au originile, de fapt, în timpul Revoluției Industriale, când poluarea atmosferică a atins, într-un timp foarte scurt, niște cote alarmante.

Pe de o parte, din cauza apariției fabricilor mari și a creșterii concomitente a consumului de combustibili fosili, iar pe de altă parte, după 1900, prin supradimensionarea încărcăturii de deșeuri chimice industriale deversate în natură. Am selectat câteva dintre cele mai mari dezastre ecologice provocate de industrializarea masivă din ultimul secol, ale căror efecte, în multe cazuri, se resimt încă și azi.

Marele Smog, Londra, 1952

Pe 5 decembrie 1952, o ceaţă rece s-a lăsat peste Londra şi a apărut un fenomen de inversiune meteo (aer foarte rece la sol şi mai cald deasupra), și un nor toxic (smog) la nivelul solului, care a otrăvit oameni.

Peste 4.000 de oameni au murit în decembrie, iar în lunile următoare s-au înregistrat alte câteva mii de decese. Fenomenul s-a repetat între 12 - 15 decembrie 1991, când a provocat decesul a peste 160 de oameni.

Golful Minamata, Japonia, 1956

Mii de oameni s-au îmbolnăvit și au decedat de la o boală care a fost numită boala “pisicii dansatoare”. Apărută iniţial la pisici care intrau în convulsii şi se aruncau în mare, boala a trecut ulterior la om.

Cauza îmbolnăvirii a fost deversarea în apă, de către compania producătoare de plastic Chisso, a unor deşeuri care conţineau o mare cantitate de mercur.

Marea Aral, Uzbekistan, 1960

Lacul cu apă sărată situat între Uzbekistan şi Kazakhstan avea în anii ‘60 o suprafață de 60 de mii de km pătrați și o adâncime de 70 m, fiind alimentat de râurile Amu-Daria şi Syr-Daria.

În urma planului de irigaţii al Uniunii Sovietice, care a deviat cele două râuri spre Asia Centrală, Marea Aral a început să scadă treptat.

Marea Aral obișnuia să fie un lac plin de viaţă şi cu o vegetaţie bogată, iar în prezent a devenit un deşert care produce furtuni de nisip şi de sare, care omoară plantele şi are efecte negative asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor.

Certej, România, 1971

În dimineaţa zilei de 30 octombrie, barajul iazului de steril de la marginea localităţii miniere Certej, din județul Hunedoara, s-a rupt, iar avalanşa de mâl toxic a ucis 89 de oameni şi a rănit alţi aproape 100.

Valul de zgură toxică a acoperit şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 50 de gospodării, în numai un sfert de oră.

Seveso, nordul Italiei, 1976

O explozie la o uzină chimică a împrăştiat un nor gros de dioxină, substanță cunoscută pentru efectele ei cancerigene, care s-a aşezat peste orășelul Seveso.

37.000 de persoane au intrat în contact cu aerul contaminat, au fost găsite mii de animale moarte, iar orașul a fost evacuat.

Canalul Love, 1978

Situat lângă Cascada Niagara, în nordul statului New York, orașul avea câteva sute de case liniştite şi o şcoală. Se întâmpla ca acestea să stea deasupra a 21.000 de tone de deşeuri toxice industriale care fuseseră îngropate în anii '40 şi '50 de o companie locală. Pe parcursul anilor, deşeurile au început să iasă la suprafaţă în curţile oamenilor şi în pivniţe. În 1978, Canalul Love a devenit un oraş-fantomă după ce toţi locuitorii au fost evacuaţi.

Bhopal, India, 1984

În urma unui accident, uzina de pesticide Union Carbide a eliberat în aer circa 45 de tone de derivate de cianură, iar câteva mii de oameni au murit înainte ca cineva să își dea seama ce se întâmplă.

În următoarele luni, numărul morților a ajuns la 15.000, iar jumătate de million de supraviețuitori au orbit sau au avut probleme cu sistemul osos sau muscular. Efectele acestui accident încă se resimt.

Cernobîl, Ucraina, 1986

În 1986, reactorul 4 al Centralei Atomoelectrice din Cernobîl a explodat.

Peste 50 de tone de materiale radioactive au fost eliberate în atmosferă și 4.000 de oameni au murit.

Multe studii arată că din cauza radiațiilor, ulterior au decedat zeci de mii de oameni, iar sute de mii încă au de suferit.

Alaska, 1989

În 1989, vasul petrolier Exxon Valdez s-a scufundat în reciful Bligh, aflat în apele strâmtorii Prince William din Alaska.

Sute de mii de păsări, peşti, foci, vidre şi alte animale au murit, în ciuda mobilizării a peste 11.000 de oameni.

Baia Mare, România, 2000

Pe 30 ianuarie, o cantitate de 100.000 de metri cubi de apă contaminată cu cianură dintr-un baraj din Baia Mare a fost deversată în apele curgătoare. 100 de tone de cianură au ajuns în râurile din apropiere, ceea ce a dus la moartea plantelor acvatice și a peștilor, transformând ecosistemul într-o zonă lipsită de viață.

Peste 100 de oameni au fost internați, după ce au consumat peștii contaminați.

Laos, 2005

O scurgere de cianură a avut loc mina de aur Phu Bia, operată de compania australiană Pan Australian Resources. Cianura a omorât peştii din râurile din jur şi a otrăvit sătenii pe o rază de trei kilometri în jurul zonei miniere.

Cel puţin 60-100 de săteni s-au îmbolnăvit după ce au consumat peşte şi au băut apă conta¬minată.

Golful Mexic, 2010

În 2010, platforma petrolieră Deepwater Horizon aparținând companiei British Petroleum a explodat și circa 5 milioane de barili de petrol s-au scurs în Golful Mexic.

11 lucrători au murit și peste 100 au fost răniți, iar efectele petrolului asupra ecosistemului se resimt și azi.

Ajka, Ungaria, 2010

Un rezervor fisurat al uzinei de bauxită-aluminiu din Ajka, la 160 de km vest de Budapesta, a cedat, iar 700.000 de metri cubi de noroi roșu s-au scurs în satele din apropiere, provocând moartea a zece persoane și o catastrofă ecologică de proporții.

Fukushima, Japonia, 2011

Peste 18.000 de persoane au pierit sau au dispărut în urma cutremurului cu magnitudinea 9, urmat de un tsunami devastator. Acest eveniment natural a dus la un grav accident la centrala nucleară de la Fukushima.

Peste 3.600 de personae au murit ca urmare a dezastrului, din cauza diferitelor boli sau pentru că s-au sinucis. Accidentul de la centrala nucleară Fukushima a lăsat în urma sa 73.000 de persoane strămutate.