În timpul lockdown-ului din 2020, a fost o noapte pe care am rezervat-o unui ritual specific. Trebuia neapărat să aplic câteva picături de ulei de măsline pe față, după ce, aproape toată ziua, avusesem grijă de punctele negre. Așa că iată-mă sărind din pat și ajungând în fața oglinzii din baie, mult după miezul nopții, ca să-mi masez pielea cu meticulozitate, pentru că tocmai citisem pe Reddit că e soluția pentru a scăpa de acești „inamici” și de rănile pe care mi le provocasem.

Filamentele seboreice (sau punctele negre) sunt „pasaje” care transportă ulei din pori către stratul superior al pielii. Nu sunt leziuni de acnee, ci doar formațiuni normale, pe care toată lumea le are și care nu sunt vizibile ochiului decât de la o distanță mică, intimă chiar. Dar, în lockdown, distanța dintre mine și oglindă s-a micșorat tot mai mult, iar eu am devenit obsedată de starea tenului meu. Nu mai conta ce era normal și ce nu.

Din păcate pentru mine, obsesia asta a devenit compulsivă. Chiar și rutina de curățare a feței am aliniat-o la măsurile de precauție anti-Covid – orice ieșire, chiar și pentru câteva minute, însemna să mă spăl și pe față bine, nu doar pe mâini. Apoi, am exagerat și cu îngrijirea, pentru a preveni coșurile ce puteau apărea din cauza măștii de protecție. Urmarea: ultrasensibilizarea pielii, pe care o resimt și acum. Nu eram unica, după cum am aflat mai târziu. Și prietenele mele se confruntau cu probleme similare.

Nici nu e de mirare că 2020 a fost anul în care vânzările de produse de skincare le-au depășit pentru prima dată pe cele de machiaj, după cum relata New York Times. Mai mult, o cercetare de piață a NPD Group arată că 40% dintre femei folosesc acum mai des produse de îngrijire, spre deosebire de 2019, iar 22% spun că pandemia le-a determinat să-și extindă rutina.

Cum a început totul? Cu nevoia imperativă de self-care pentru a ne masca anxietățile. Cu înflorirea comunității online. Cu propriile experimente cu acizi alchimizați și retinoizi, pentru un glow sănătos. Cu mai puține diagnostice primite de la dermatolog, dar mai multe sfaturi căutate pe net sau văzute la skinfluenceri. Cu ritualuri asidue, care nu se potrivesc însă nevoilor pielii. Cu un mult-prea-mult.

În 1974, Didier Anzieu, psihanalist francez, a introdus conceptul de „skin-ego”. Acesta, scria Anzieu, este învelișul care apără corpul și mintea de agresorii externi.

Altfel spus, suprafața corpului, pielea, reprezintă interfața dintre interior și exterior, dezvăluind felul în care se manifestă structurile și funcțiile minții. De aceea, de multe ori, o stare de spirit negativă se traduce prin tot felul de erupții la nivelul pielii sau depresia poate fi direct proporțională cu acneea. În pandemie, atunci când virușii sunt peste tot, menținerea acestui „înveliș psihic” capătă o nouă valență. Și una nu tocmai fericită.

Fix aceasta este ipoteza de la care pleacă și Marc Lafrance, profesor de sociologie la Universitatea Concordia din Montreal, în proiectul său „Regula atingerii”. Lafrance deconstruiește teoria lui Anzieu, prin explorarea psihologiei coșurilor. Deși cercetarea sa este într-un stadiu incipient, acesta este de părere că apariția pustulelor „cristalizează o constelație de conflicte în relație cu autonomia, furia și agresivitatea, controlul și stăpânirea, vinovăția și rușinea”, după cum descrie pentru thewalrus.ca.

Cu alte cuvinte, stoarcerea unui coș este, pentru majoritatea dintre noi, un gest victorios (din punct de vedere psihic) în primă instanță, mai ales într-un context în care avem nevoie să știm că putem avea control măcar parțial. Dar ce înseamnă pentru piele? Ei bine...

avertizează dr. Iulia Panțuru, medic specialist dermatolog la clinicile Bio Terra Med și Estetica Medicum.

„Orice traumatism, care este mai profund și trece stratul superficial al acesteia, se poate solda cu cicatrici. Storsul coșurilor este una din cele mai agresive manevre care se poate face la nivelul tenului, urmarea fiind apariția de pete roșii sau maronii și cicatrici. Mai mult, tratamentele de extracție ale comedoanelor sau pustulelor tenului acneic ar trebui făcute în cabinetul medicului dermatolog, astfel încât urmările neplăcute ce pot apărea pe termen lung să fie cât mai puține”

Da, stoarcerea coșurilor sau a punctelor negre reprezintă tot excese. Așa cum un exces poate fi și supraîngrijirea. Chiar dacă o îmbrăcăm elegant în scuze ca „Îmi optimzez ritualul.” sau „Este preventiv.” sau „Această cremă sigur nu-i de ajuns”. În definitiv, orice nouă plăcere cosmetică adăugată unui arsenal deja supraîncărcat, chiar dacă alimentează starea de bine de moment, dăunează calității pielii mai devreme sau mai târziu.

Cum știm că am exagerat? Ascultându-ne pielea, potrivit medicului dermatolog Panțuru:

„Pielea ne va spune întotdeauna dacă ceva este neconform cu nevoile sale. Dacă este rugoasă, uscată, ne strânge, cu siguranță este deshidratată și probabil am exagerat în ceea ce privește degresarea sau nu am hidratat suficient. Dacă este lucioasă, alunecoasă, porii sunt dilatați și machiajul se șterge ușor peste zi, probabil avem un exces de sebum. Excesul de curățare se poate traduce printr-o piele deshidratată, iritată, cu un dezechilibru al microbiomului, ceea ce poate duce, în timp, la diferite infecții. Și supradoza de hidratare poate duce la o piele grasă, seboreică și uneori la erupții acneiforme.”

Din păcate, nici industria de beauty nu ne prea ajută. Sunt atât de multe produse și tehnici în prezent, încât asta ne îngreunează stăpânirea pornirilor. Orice ingredient nou descoperit sau orice formulă care promite marea cu sarea ne atrag tot mai tare în capcana vanității.

Și cum ne-am putea descrie mai-noua-rutină-de-skincare? Prin layering, testări peste testări, un ritual din opt-zece pași, double cleansing sau tot felul de combinații de ingrediente – din păcate, multe dintre ele nici nu funcționează bine împreună, cum ar fi acizii cu retinolul, mix ce poate provoca iritații vizibile și chiar dureroase.

este semnalul de alarmă pe care îl trage specialistul.

„Combinarea ingredientelor active trebuie făcută cu mare atenție și sub supravegherea medicului. Anumite substanțe active pot reacționa între ele, provocând reacții fototoxice sau fotoalergice, cu iritație sau chiar arsură chimică. Mai mult, unele pot fi folosite doar seara sau în sezonul rece – pe timp de vară pot irita și sensibiliza, ducând la apariția petelor pigmentare la nivelul tenului”

Și apropo de noi ingrediente, chiar recent am primit un e-mail potrivit căruia „soliberina este noul antioxidant supererou care-ți protejează pielea”. Soliberi-ce? O pot adăuga pe lista de substanțe ale căror pronunții nu-mi ies din prima (pe care se mai află acidul tranexamic sau astaxanthinul).

îmi mărturisește dr. Panțuru.

„Piața produselor cosmetice este infinită și recunosc că nici eu, ca medic dermatolog, nu cunosc și nici nu urmăresc tot ce se lansează. Ca eu să prescriu un tratament, este nevoie ca produsele să aibă studii clinice, o listă transparentă a substanțelor active și a concentrațiilor acestora, o toleranță bună, o anumită vechime pentru a ne convinge atât de eficiența lor, cât și de reacțiile adverse. Aceste criterii sunt satisfăcute, de cele mai multe ori, doar de dermatocosmeticele fabricate în laboratoare mari, care pot reface formula identic”

Impulsul îngrijirii excesive ne este hrănit și de skinfluencerii care popularizează anumite tratamente și ne satisfac dorința de a elimina tot ce ni se pare nouă dubios la suprafața tenului. Dar medicul dermatolog avertizează că, în lipsa unui diagnostic, am putea face mai rău decât bine.

continuă expertul.

„Câteva coșuri pe față pot însemna mult mai mult decât acnee. Și ca să avem un tratament corect și rezultate, este nevoie de un diagnostic corect. Îmi este greu să cred că o cremă văzută pe internet, oricât de bună ar părea, poate funcționa la toată lumea. Eu, personal, mă feresc de produsele destinate tuturor tipurilor de ten, pentru că niciodată un ten uscat nu va avea aceleași nevoi ca unul gras”

Cu băgare de seamă ar trebui să fim și atunci când vine vorba despre toate instrumentele de masaj al pielii, avertizează și Paula Begoun, fondatoarea brandului Paula's Choice. „Rollerul din jad, spre exemplu, nu livrează cu adevărat promisiunea că ingredientele active vor penetra mai bine pielea”, mi-a scris aceasta. „De altfel, nu există studii extinse care să ateste că măștile de față tip folie asigură mai multă hidratare decât o cremă bine formulată”, a mai adăugat.

Și totuși care sunt lecțiile pe care le putem învăța? În primul rând, moderația contează, spune expertul:

„Cea mai importantă parte a ritualului este disciplina. Din păcate, avem tendința de a cauta ingrediente active noi, produse minune care să rezolve orice problemă în câteva zile sau săptămâni, însă uităm că aplicarea consecventă, pe termen lung, este cea care aduce rezultatele mult dorite. Pielea are nevoi diferite în funcție de fiecare etapă a vieții, astfel încât este important să alegem cele mai potrivite substanțe active pentru fiecare perioadă și tip de ten și să ne axam pe acestea, fără a fi necesar să deținem toată gama de substanțe active existente pe piață.”

În al doilea rând, nevoile tenului dictează tipul de îngrijire. Potrivit dr. Panțuru, o rutină corectă are la bază diagnoza precisă a tipului de ten și a nevoilor sale, etapele fiind curățarea, aplicarea de substanțe active (antirid, anti-aging, antiacneice, antirozaceice, antiseboreice, depigmentante etc.), hidratarea și fotoprotecția.

Cât despre mine, tot ce pot spune este că nu m-am debarasat complet de vanitate; mai cad pradă din când în când impulsurilor de moment. Sunt dimineți în care, după ce mă spăl pe dinți, mă surprind cu mâinile pe ten. Dar am lăsat în urmă „săpăturile” nocturne, am revenit la un cvasinormal cu îngrijirea și sunt departe de mine zilele în care așteptam curierii cu ultimele comenzi cosmetice cu o nerăbdare mai mare decât așteptam salariul.

Am mai învățat că îngrijirea ar trebui să meargă mai departe de control și impuls, dincolo de „frica de a îmbătrâni sau de a fi judecați, în cazul în care nu ne conformăm standardelor sociale de perfecțiune”, cum a conchis atât de bine și doamna doctor. Ah, și între timp mi-am făcut temele și în privința soliberinei: este un antioxidant care reduce daunele produse de lumina HEV (cea albastră, emisă de ecranele digitale), dar care nu se ridică la nivelul vitaminei C.