_

Pentru că are părinți români și un nume ce se termină în „escu”, ba a mai și început tenisul la Pitești, Bianca Andreescu a stârnit pasiuni neașteptate în rândul publicului român. Inclusiv nenumărate discuții despre cât de mult putem să o revendicăm, din moment ce ea reprezintă Canada.

E ok să ții cu Bianca

_

Sportul poate naște pasiuni legate de originea unui jucător, dar aș zice că sunt inutile. Poți la fel de bine să ții cu ea fără să o revendici în vreun fel, la fel cum poți ține cu spaniolul Nadal, japoneza Osaka sau elvețianul Federer, care n-au niciun „escu” prin nume. E drept, numele ți-a atras atenția, dar felul în care joacă și rezultatele te-au convins.

_

Unii au remarcat, pe bună dreptate, că într-o lume tot mai deschisă și în condițiile în care atât de mulți români au emigrat în ultimul deceniu, ne vom întâlni tot mai des cu situații din astea. Și nu-i nimic rău în asta, e bine că unor copii li se vor oferi niște șanse, la noi sau aiurea.

_

Bianca trebuie admirată pentru că a câștigat US Open la prima participare, pentru că, de când joacă la senioare, n-a pierdut niciun meci în fața unei jucătoare din Top 10, ba chiar a câștigat 8 (ceea ce n-a mai făcut vreo jucătoare în istorie), pentru că e prima jucătoare născută după 2000 care a câștigat un Mare Șlem, nu pentru steagul din dreptul numelui.

Așa cum au făcut-o trei mari campioane: Billy Jean King, Tracey Austin și Martina Navratilova.

IIIII

Alternative pentru patrioți

_

Dacă ții neapărat să fii acel gen de patriot, poți să admiri echipa feminină de tenis de masă, proaspătă campioană europeană, la Nantes, într-un sport în care se practică naturalizarea străinilor. E al cincilea titlu continental al echipei noastre.

_

Doar să nu faci precum ultrașii care au fluierat momentul de reculegere ținut înaintea meciului de fotbal România-Spania, ignorând faptul că era dedicat antrenorului spaniol Luis Enrique, care tocmai își pierduse fiica în vârstă de 9 ani.

_

Sportul ar trebui să fie despre performanță și bucurie. E normal să ții cu cei cu care te identifici, fie pentru că poartă culorile de pe drapel sau au un nume care se termină în „escu”, dar nu e normal să aduci naționalismul pe stadioane.

A început școala

_

Ceea ce-a dus, din nou, la discuții naționaliste. Am aflat, de exemplu, că în noul an școlar vom avea cel mai mic număr de elevi care urmează cursuri de la Revoluție încoace. Din păcate, acest lucru nu se datorează doar unei scăderi demografice sau emigrației, ci și abandonului școlar tot mai crescut.

_

În condițiile în care schimbăm miniștrii învățământului ca pe ciorapi și găsim tot felul de personaje care par să fi abandonat școala mental, în timp ce mergeau la cursuri, nu vom rezolva această problemă prea repede.

_

Și vina nu e doar a miniștrilor, din moment ce manualele școlare (e drept, auxiliare) ajung să discute despre protagoniștii bătăliei de la Rovine în termeni astrologici.

_

Altfel, pe lângă obligatoriile ambuteiaje, vom avea și absolut deloc obligatoriile slujbe religioase ținute la începerea școlilor, după cum spune Emil Moise, omul care s-a luptat ca ora de religie să nu fie la impuse. Aș mai adăuga și prezențele inutile ale politicienilor la unele inaugurări.

Sporul demografic

_

Pentru naționaliști, acestă scădere a numărului copiilor școlarizați se cheamă problemă demografică. Motiv pentru care premierul vecin, Viktor Orban, a organizat un summit care să rezolve problema. Soluția e, în mintea lor, mai multă religie și transformarea femeilor în mame-eroine patrioate.

Dacă te întrebai cine ia deciziile astea, ei bine răspunsul e aproape evident: un grup format DOAR din bărbați la costum (și un preot)

IIIII

_

În mod ironic, tocmai genul acesta de acțiuni duc la scăderea demografică, fiindcă nimeni nu vrea să trăiască și să-și crească copiii într-o atmosferă de anii '30. Spre deosebire de unii miniștri, noi am învățat și știm exact unde duce acest discurs.