_

Apare însă o problemă încă din primul episod și asta e premisa întregului show: o defecțiune schimbă traseul navei și călătoria se prelungește pentru o perioadă nedeterminată, care pare a fi undeva între șase luni și trei ani și jumătate. Ca lucrurile să fie mai complicate, multă lume de pe navă nu este cine pretinde a fi, în frunte cu căpitanul Ryan Clark, în realitate un actor angajat doar pentru că arată bine.

Hugh Laurie este „căpitanul” Clark

_

Deși o comedie, serialul nu funcționează ca o parodie. Nimic din ce se întâmplă nu te duce cu gândul la alte SF-uri, „serioase”. Mai degrabă, se aseamănă cu filme sau seriale a căror acțiune are loc pe o navă de croazieră de pe oceanele terestre – „Love Boat” e cel mai la îndemână exemplu. Cu mica diferență că e mult mai greu să trimiți o navă de salvare în spațiu.

_

Și partea de SF e destul de „realistă”, ba chiar creează comedie prin premisele ei – nava spațială primește niște sateliți artificiali sub forma unor sicrie, de exemplu. Umorul e generat mai degrabă de incapacitatea personajelor de a fi ceea ce pretind sau cred că sunt.

Nava „Avenue 5” aparține unei companii private, condusă de un fel de Elon Musk mult mai puțin înzestrat și cu mult mai mult păr.

I I I I I

Josh Gad îl joacă pe pe Herman Judd

_

Singura persoană de pe „Avenue 5” care pare a ști ce face este Billie McEvoy, o tănără care este inginer secund pe nava de croazieră de lux aflată în derivă spațială.

Lenora Crichlow e Billie McEvoy. S-ar putea s-o știi din „Being Human”

_

Armando Iannucci, creatorul serialului, spune că nu și-a dorit să facă un „Veep în spațiu”, ci să spună o poveste cu totul și cu totul nouă. Iată un scurt interviu cu creatorul acestei noi comedii.

De unde ți-a venit ideea unui vas de croazieră spațial din viitor? ___

Eram interesat să spun o poveste SF, dar nu voiam să fac o parodie, voiam ceva real. Genul de SF care-mi place pare real, fie pentru că este situat în viitor și e o descriere realistă a ce ar putea fi, fie pentru că a luat un lucru și l-a exagerat, dar restul a rămas la fel. De asemenea, din punct de vedere creativ, am devenit fascinat de mișcările de masă și nebunia mulțimilor, care au dus la lucrurile aberante care se întâmplă acum în politică, pe plan internațional. Am vrut să captez cumva haosul și aparența de dezastru iminent pe care le trăim în acest moment.

___

Știam că va fi vorba de o distribuție imensă, că va implica persoane care nu sunt ceea ce spun că sunt, dar și că va exista mereu amenințarea celor 5.000 de pasageri care ar putea să explodeze la un moment dat. Ca o oală sub presiune.

Cum se raportează acest serial la operele tale precedente? ___

Când termin ceva, îmi doresc ca următorul lucru să fie diferit de ceea ce am făcut deja. Sunt convins că multă lume se aștepta ca acest serial să fie un „Veep în Spațiu”, dar am încercat să nu-l scriem așa, nu sunt foarte multe insulte. „Veep” era despre oameni care voiau să treacă peste zi, acesta este despre oameni care încearcă să treacă peste viața lor sau măcar peste următorii trei ani din ea.

___

„Veep” era despre a-i controla pe toți; acesta este despre toată lumea încercând să calmeze pe toată lumea. Sunt convins că și fanii „Veep” se vor uita la serial, dar aș vrea să se uite și cei care n-au văzut „Veep” pentru că era o comedie politică. Pentru că, într-un final, e vorba despre comportamentul uman într-un moment de criză.

Cum ai creat aceste personaje și cum ai găsit actorii potriviți? ___

Îmi place să găsesc actorii foarte devreme. Și, atunci când găsim persoana potrivită, scriem pentru ea, decât să zicem „acest personaj trebuie să aibă asta, asta și asta”. Au fost oameni cu care știam că vreau să lucrez din nou, cum e Rebecca Front. Stăteam de vorbă (pe Skype, dacă nu erau în țară) șio vorbeam despre personaj și despre ce vor ei. De exemplu, îmi amintesc că Zack Woods mi-a spus că nu vrea ca personajul său, Matt, să-i desconsidere pe ceilalți, vrea ca acesta să-și închipuie că ajută lumea dacă e sincer, doar că, în anumite situații, sinceritatea nu ajută.

Ce îl recomandă pe Hugh Laurie pentru a fi căpitan? ___

Faptul că, în America, este cunoscut drept o figură autoritară, iar în Marea Britanie îl considerăm un comic fantastic, și am vrut să le reunim pe cele două. Hugh a fost implicat foarte devreme, de la început. Este o figură care pare autoritară, dar în interior este acest englez dezorientat care-și spune „habar nu am ce fac”, ceea ce-i oferă o gamă, niște personalități cu care să jongleze.

Cât de important este pentru actori să iasă din zona de confort? ___

Toată lumea trebuie să se arunce în apă și să înoate un pic. Similar, vreau să mă împing și pe mine în afara zonei de confort și să nu fac altă comedie politică.

___

Și îmi place să las camera să meargă. Când sunt mai multe personaje implicate, am mereu un moment în care camera nu stă pe personajele care vorbesc, se văd doar reacții. Uneori cel mai amuzant lucru e să vezi fața unei persoane când se spune un anumit lucru. Pun mai multe camere în platou, pentru ca actorii să nu știe niciodată pentru care joacă. Sunt patru care merg în același timp, deci nu pot să scape.