Feedback-ul pe care l-au primit până acum și asupra căruia au căzut amândouă de acord a fost că au voci frumoase. Pe lângă voci și pe alocuri emoții, au și tot felul de întrebări cărora se provoacă reciproc să le găsească răspunsuri.

În continuare, găsiți un mic extras din discuția lor, în care deconstruiesc tema primului episod. "Ce ne face să spunem despre o imagine că e actuală?"

Imaginile din modă și mai ales din social media sunt atât de efemere, încât da, putem vorbi despre elementele care le fac relevante în momentul prezent. Pentru mine, foarte 2020 e atunci când văd defecte și realism.

De exemplu, nu mai sunt atât de editate. Sau, ba da, sunt editate dar într-un fel în care nu par. Sunt păstrate imperfecțiunile pielii, vedem pori, vene, poate chiar coșuri. Vedem păr mai puțin aranjat, cu fire electrizate etc.

Spunând astea, îmi amintesc de primele mele ședințe foto, de la începuturile mele de stilistă, și mă amuz. Eram atât de stresată să fie totul perfect! Dacă se făcea vreo cută fiindcă modelul și-a flexat brațele, îi dădeam jos cămașa, o călcam, apoi îl pozam din nou. Mă rugam de fotografi să șteargă cutele în post producție, doamne! Iulian Nan mi-a și zis odată: „Lasă, Elisabeta, cutele în pace, că sunt frumoase!“ Avea dreptate.

Cutele și imperfecțiunile și, mai ales, imaginile de modă realiste pe care le căutăm și nu prea le găsim la noi. Hmm, aș adăuga și că o imagine actuală are încadraturi neconvenționale, explorează tot felul de unghiuri, apoi, într-o măsură, nu prea-ți mai dă toate informațiile din prima, adică nu mai ține morțiș să vedem posturi, să vedem tot ce se întâmplă într-un outfit sau fața modelului.

Acum vrem să vedem frânturi, momentele dintre momente, alea nestudiate, ca o documentare relaxată, cu alte cuvinte, substanță. Uite, îmi vine în minte una dintre imaginile lui Johnny Dufort pentru Marc Jacobs, în care apare Lindsay Wixson undeva în stânga, blurată.

Și chiar dacă focal point-ul nu e acolo, se duce ochiul și acolo, deși toată informația e concentrată în dreapta imaginii. Ăsta ar fi exempu de imagine care are o oarecare profunzime, layere, în care ai informație pe mai multe planuri.

@ Johnny Dufort. Courtesy of Marc Jacobs

Mai caut la imagini acum și ce găsesc la Hart Lëshkina, acest duo care poate să mă facă să-mi placă o imagine de modă din care singura modă e o fâșie de rochie care se întrezărește printr-un tufiș, vreau să văd un fel de așezare acolo, o direcție clară, aproape să mi se pară că fotografia aia e grea, adică dacă o pun pe un cântar al fotografiilor, să cântărească mult!

Aaa, când ai pomenit-o pe Lindsey Wixson mi-ai amintit cât de importante sunt modelele. Clar astăzi au loc sub reflectoare (și e de dorit) frumuseți altfel decât clasice. Are legătură și cu toate mișcările astea gen me too.

Dar cel mai important, dincolo de trăsăturile fizice ale modelului este firescul pe care-l afișează. Iar sincer, mie mi se pare că și lungimea părului joacă un rol important. M-am săturat de părul lung. Nu mi se pare neapărat de 2020.

Mă gândesc că ar putea lejer să aibă părul lung și să arate fresh dacă trăsăturile feței sunt un pic androgine sau atipice (îmi vine în minte Coco Kate aici ca exemplu sau Maggie Maurer care-i literalmente peste tot acum). Poate saturația asta pentru părul lung vine și din faptul că e asociat cu acel tip de frumusețe clasică, iar acum căutăm să explorăm și alte tipuri de frumusețe. 

Mi se întâmplă să le văd (outifiturile inedite) pe stradă, la metrou etc. și să mă urmărească,  să mă facă să vreau să mă îmbrac și eu așa sau să le transpun într-un editorial. Ultima oară eram chiar cu tine când am văzut o tipă cu pantaloni scurți, ca de jucător de fotbal, pastelați, lila, parcă din fâș și un tricou boxy piersiciu. Efectiv am întors capul. I-aș fi făcut o poză. Uneori pozez pe furiș ținute care-mi plac.

Una dintre cele mai bune capturi a fost acum vreun an, când stăteam la rând la un ghișeu și m-am aplecat că scăpasem ceva sau să-mi leg șireturile și am văzut imaginea asta memorabilă. Partea de jos a outfitului unei doamne care purta un deux pieces crem, dresuri nude și pantofi albi cu toc.

Stătea la un birou un pic mai departe de mine, scria ceva pe o foaie, și sub masă își scosese picioarele din pantofi și își sprijinea tălpile pe ei, strivindu-i într-un fel în care din stiletto cu toc de cinci centimetri s-au transformat în pantofi Amélie Pichard. Îmi place mult când găsesc detalii de genul ăsta în locuri îndepărtate de mediul lor, e așa rewarding cumva.

Discuția extinsă va putea fi citită în ediția de toamnă Glamour, care va fi la chioșcuri începând cu 2 octombrie.

Iar primul episod poate fi ascultat acum pe Spotify, Google Podcasts, RadioPublic, Anchor.FM, PocketCasts, Breaker.