De Irina Munteanu

Să o lăsăm pe Aura Petrașcu să se joace cu mâncarea

INTERVIEW

Struguri, mere, vinete, frunze de kale sau jumătăți de pepene galben – orice fruct sau legumă ți-ar trece prin gând, Aura Petrașcu le-a inclus deja în portretele ei sau cel mai probabil urmează să o facă. Pentru Aura, food photographer și food content creator, mâncarea e o continuă explorare.

Totul a început cu experimente în jurul preparatelor pe care le gătea zilnic acasă. Apoi și-a publicat pe Instagram farfuriile de care era mulțumită. „Ideea s-a conturat sub hashtag-ul #munchies și documenta exact procesul de a crea preparate din nimic sau după anumite pofte”, povestește Aura. „Acum fotografia este ochiul prin care văd eu mâncarea. Și cred că e important să menționez că m-am specializat doar pe food photography, alte subiecte nu-mi (mai) atrag atenția și nu-mi mai stârnesc creativitatea.”

Când nu e la ședințe foto prin restaurante și cafenele, Aura coace idei noi pentru seria ei de portrete „Don’t play with your food, let me do it for you”. Am invitat-o să ne împărtășească mai multe detalii despre munca ei și compozițiile cu fructe și legume fresh folosite ca props.

UnbelievApple, 2022

Aura, Ce te atrage cel mai mult la mâncare ca fotograf? Cu ce se evidențiază pentru tine față de alte subiecte?

Faptul că stă cuminte în timpul ședinței foto (glumesc). E un subiect atât de vast, diferă de la o ședință foto la alta, poate fi expusă în multe moduri într-o fotografie. În plus, stârnește negreșit reacții privitorului.

De la ce a pornit seria de food portraits și încotro se îndreaptă?

De la vorba auzită des în copilărie „nu te juca cu mâncarea” și de la dorința de a crea awareness în HoReCa în privința existenței și importanței fotografilor culinari, dar și a diferenței dintre ei și food bloggers. Seria am pornit-o prin 2016 ca pe o joacă și nu m-am agitat foarte tare pentru ingredientele folosite ca props.

La început îmi puneam în dreptul ochilor două roșii drept ochelari, o legătură de baby morcovi crescuți în grădină ca dreads sau poate câte două cireșe la urechi. Joaca simplă s-a dus în direcția bună. Am atras atenția oamenilor care au început să mă întrebe de ce fac asta și au intervenit în comentarii (pe social media), dar și în viața de zi cu zi, când mă mai prindeau pe la câte o ședință foto (deh, e mic Brașovul).

Acum îmi dau mână liberă și încă puțin peste: amestec culori și texturi, nu mă limitez la unul-două accesorii și, mai ales, suport să stau cu felii de ceapă crudă pe ochi sau cu un cap de porc de 5kg+ în brațe până declanșează camera.

HydranGinious, 2022

Care a fost cel mai complicat de realizat portret din serie?

„EggRabbit”, cel de la ediția de Paște 2021, a fost o provocare. Am început să lucrez la el din ianuarie, adunând cojile de ouă, pe care le-am păstrat la uscat, care mai apoi au ajuns pe „scutul” din portret. Apoi, casca din polistiren burdușită cu căpșune proaspete, zeama și multele înțepături în material au dus la schimbarea ei de trei ori în câteva zeci de minute.

EggRabbit, 2021

Și cârnații de mangaliță pe post de urechi, care-s pe cât de mirositori, pe atât de greu de fixat pe o sârmă. Procesul de creare a tuturor portretelor risca să rămână necunoscut dacă nu apărea funcția Reels pe Instagram, așa că am ales să o documentez pentru a întări ideea din spatele proiectului. E preludiul. Fix etapa în care îmi așez ideile în minte, le materializez și ajung să le dau drumul în public cu cea mai mare relaxare.

ai vreo idee pe care nu ai apucat încă să o pui în aplicare, care a rămas cumva în aer?

Am pornit seria de portrete „Don't play with your food, let me do it for you" din dorința de a-mi lăsa creativitatea să zburde liniștă, fără să se ciocnească de vreun brief sau un deadline bine stabilit. Așa că pe subiectul ăsta, îmi merge mintea încontinuu. Am idei grămadă, le iau cum vin, mă mulez pe situație în funcție de props și timpul de lucru disponibil, dar notez tooot ce-mi trece prin minte.

Melontonin, 2022

Nu știu, o idee apărută demult, care încă a rămas cu mine: un costum greoi din hălci de carne și oase, fotografiat chiar în camera-frigider a unei măcelării. Și, negreșit, visul unui arsenal de fructe exotice proaspete și cât mai diverse, pentru un Archimboldo wanna be portrait.

Ce ai învățat despre mâncare de când lucrezi cu ea ca fotograf?

Că lasă loc de explorare, indiferent că lucrez doar cu ingrediente sau că fotografiez preparate atent pregătite. S-a schimbat mult concepția generală despre mâncare, a fost pusă în lumină și a devenit un subiect atât de variat și de controversat.

Mâncarea, așa cum o văd acum, e cel mai bun liant între oameni, între business-uri (dacă rămânem în domeniu), culturi și popoare. În plus, am început să fiu mai atentă și mult mai recunoscătoare că am acces la mâncare, la ingrediente corecte, la cunoașterea surselor din care îmi iau ingredientele.

Ce provocări ai întâmpinat de-a lungul timpului? Ai vreun truc care te salvează la nevoie?

În plan mai larg, dar mult la începutul carierei, nedumeririle legate de brief. Un client nehotărât sau o imagine neclară asupra produsului pe care și-l dorește, pot fi o provocare. Atunci când am început să lucrez ca fotograf culinar încă exista confuzia între food blogger și fotograf. În plus, era atât de încețoșată informația despre rolul fotografului, că toți chefii aveau temerea că preparatul lor va fi alterat de această colaborare.

În plan apropiat, provocări sunt tot timpul, dar nu merg la o ședință foto cu gândul la ele. Și asta pentru că aleg tot timpul să lucrez on site, cot la cot cu chef-ul, cu echipa din restaurant, deci și cu ingrediente și preparate reale. De la o ședință foto cu înghețată, la una cu gheață în pahare de cocktails, coordonarea bună, imaginea clară asupra a ceea ce va fi fotografia finală, sincronizarea cu stylistul (dacă e cazul), toate sunt trucuri pe care le folosesc negreșit.

SkeptiKale, 2022

În ce situație off work scoți telefonul să fotografiezi ceva legat de mâncare?

Tot timpul. Îmi folosesc telefonul ca pe o ciornă fotografică, niciodată nu știu la ce-mi va folosi mai târziu imaginea surprinsă. Și da, nu vorbesc aici despre fotografii cu mâncare. Am câteva serii pe Instagram pe care le populez aproape zilnic, născute din plimbările prin oraș, în explorările prin rețete în propria bucătărie, în viață.

Dacă mi se arată o frunză aparte, un model pe asfalt - atunci fotografia va include neapărat picioarele mele și va avea #isawthesign. Dacă ajung într-un loc deosebit, random, necunoscut, dar foarte mișto - scot telefonul și fotografia va sta sub #fromwhereistand.

La ce lucrezi acum și Ce mai urmează pentru tine?

Acum, cât stăm de vorbă aici, zilele astea - niște inimi de cioco, gogoși, eclere, dulcegării pentru Dragobete 2023 portrait. Curând, sper, multe soiuri de pești cruzi, iarăși coji de ouă (sub altă formă față de portretele trecute). Și, dacă mi se arată vreo colaborare faină, acele bucăți de carne crudă și oase de la măcelărie, de care spuneam mai devreme.

Plănuiesc intervenții la UNArte - secția Design pentru discuții live cu studenții și tot în planurile de anul acesta am o expoziție solo, într-un spațiu underground sau la un eveniment creativ din țară. Peste toate, sper să reușesc să călătoresc spre un curs de food styling spre finalul anului.

Created with Newsroom AI