Alina s-a născut o dată cu anii ‘90 și faimoasa tranziție. La 10 ani o lua deja de la capăt, alături de sora și părinții ei care le așteptau într-o localitate de lângă Torino. Erau prima (și singura) familie de români de acolo, iar ea, unica din clasă care nu număra pe degete la ora de matematică.

E drept că s-a adaptat bine, dar nu a reușit să scape de sentimentul c-ar fi diferită: „Toată viața mea, mai ales de când am ajuns în Italia, am simțit că nu fac parte din ceva, eram mereu văzută ca aia ciudată, că te îmbraci într-un fel, că ai gusturi ușor diferite… Eram mereu aia oleacă ciudată, iar faptul că eram româncă adăuga un strat în plus”. Cu siguranță nici Luna în Vărsător nu ajuta în acest sens, dar ajungem imediat și la asta.

Imediat după liceu, Alina își lua un an sabatic în Polonia ca voluntar într-un centru Caritas din Gdańsk, în încercarea de a înțelege ceva despre viață în general și despre viața din Est în particular. De acolo aplică pentru o bursă de studiu la IED (Istituto Europeo di Design) și studiază apoi publicitate, mai precis copywriting: un pic pentru că-i place să scrie, un pic pentru că speră să-și găsească în sfârșit locul într-un mediu creativ. Spoiler: nu și-l găsește.

În schimb, pe atunci începe să se contureze alter ego-ul său, Alina Specialina. Ani mai târziu, acesta devine numele de scenă pe Instagram, acolo unde povestește despre cuadraturi, opoziții și trigoane regale cu umor și cu Aluniță (motanul său Gemeni, disperat după atenție).

Cum s-a ajuns la asta? Cu o criză. Sau mai multe. După terminarea facultății, părinții ei decid să se întoarcă în România, așa că Alina se trezește din nou singură. Se trezește apoi și că nu îl mai iubește pe iubitul ei, alături de care abia ce a cumpărat o casă după o relație de șapte ani. Într-un caz clasic de #thisescalatedquickly Alina se mută din Torino într-o casă în afara orașului, între munți, și începe un amplu proces de redescoperire, de data asta decisă să dea un sens lucrurilor.

Reușește, ajutată și de experiența celor trei ani de mers la terapie. Apoi, o conversație întâmplătoare la slujbă se încheie cu numărul de telefon al unei astroloage și acest cadou pe care Alina și-l face, din curiozitate: pe 17 iulie, la ora 17:00 are programare pentru prima ei astrogramă natală.

„Și de acolo pur și simplu nu am mai ieșit: am căzut într-un tunel foarte adânc, după care am început să văd lumina din tunel și din acel moment nu a trecut o zi în care nu am citit, ascultat sau căutat ceva din punct de vedere astrologic, de acolo chiar am început să învăț”.

Astroloaga cu care avea întâlnire a reușit să descrie viața Alinei, modul în care își trăia problemele, emoțiile, totul cu o asemenea acuratețe încât i-a deschis mintea către o nouă perspectivă. Alina i-a cerut sfaturi, cărți și materiale și a început să studieze, mergând la cursurile organizate de ea. Treptat, pe măsură ce afla mai multe și percepția sa asupra vieții, asupra persoanelor și a evenimentelor din jur se dezvolta, a devenit mai înțelegătoare, mai flexibilă și mai puțin severă. Practic, i-a dat o lecție ascendentului său în Fecioară.

Alina nu crede că planetele au un impact de tip cauză-efect asupra existențelor noastre, nu crede că astrologia rezolvă problemele nimănui și nici că ar putea vreodată să ne absolve de responsabilitatea propriilor acțiuni. E fascinată în schimb de corelații și de toate posibilitățile pe care le oferă.

„Toți știm că mergem pe o stradă în viață, o parcurgi și nu știi unde duce. Astrologia îți arată cum e strada, cum poate să fie, dacă e de preferat să o iei la dreapta la un moment dat, dacă la un moment dat o să fie un bolovan mare care o să cadă pe tine, cum să eviți bolovanul ăla, deci chiar îți dă posibilitatea să trăiești cu intenție așa, și asta e ceva ce nu credeam posibil. Și mi se pare absurd că o chestie ca astrologia te învață lucrul ăsta. Dar e și foarte complicată.”

Alinei nu-i place să amestece lucrurile și nu crede că psihologia are ce căuta în acest mix, ca în cazul școlii de gândire moștenite din anii ‘60. De aceea studiază și practică astrologia elenistică, care are o abordare mult mai tradițională, bazată pe reguli mai simple, dar totodată mai rigide, scoase de la naftalina textelor vechilor egipteni și babilonieni, traduse și readuse în lumina reflectoarelor de astrologi precum Chris Brennan.

Era o „frumoasă” seară de lockdown în Torino când s-a gândit pentru prima dată să facă niște stories pe Instagram, explicând un pic cum stă treaba cu planetele pentru săptămâna respectivă. A pornit timid, fără un obiectiv în minte, dar lumea a început să manifeste interes.

Așa a început Horoscopio di Specialina („horoscopio” fiind un cuvânt inventat între română și italiană) să intre în casele și în sufletele muritorilor de rând. Primii muritori care au pus umărul la formarea astrologică a Alinei au fost, de altfel, băieții de pe Tinder: primii ei fani, dar și primii cobai pentru astrograme și interpretări ad-hoc. Au fugit cu toții mâncând pământul, în caz că vă întrebați, dar măcar i-au oferit Alinei ocazia de a se uita cu un ochi critic de astrolog în formare în viețile lor.

Alina are acum o rubrică săptămânală pe Instagram pe care eu una o aștept mai ceva ca pe Urania în fiecare luni seară (recunosc că prezența lui Aluniță contribuie aproape la fel de mult precum soarele meu în Pești la acest binge watching de mișcări planetare). A creat și un grup pe Telegram, iar în perioada curățeniei generale cauzate de Saturn a făcut și un grup de suport pe Gmail, din dorința de a crea o comunitate cu care să aibă contact direct.

S-a pus și de o colaborare cu o prietenă care citește în tarot (sunt amândouă Rac, apropo), mai ales după ce au remarcat că analizele săptămânale ale Alinei se potriveau mănușă cu ce spuneau cărțile de tarot, așa că acum fac pachete cadou de astrograme și tarot cu o grafică la care e imposibil să reziști (mie mi-au salvat un Secret Santa remote pe 2020).

Dar oare ce caută lumea care apelează la ea sau la astrologie într-un sens mai larg? Concluzia Alinei e că, pe lângă răspunsuri, curiozități și mici ancore mai ales într-o perioadă ca asta, oamenii au pur și simplu nevoia să fie ascultați și să aibă un impact, cât de mic.

Poate de multe ori i se confesează ca unui terapeut și poate pandemia ne-a pus față în față cu niște singurătăți și probleme pe care până deunăzi le evitam cu voioșie: „lumea chiar are nevoie să vorbească și să fie ascultată, ceea ce în ziua de azi cred că e greu. Nu suntem obișnuiți să stăm în liniște cu gândurile noastre și să ne uităm un pic în oglindă, să vedem ce se întâmplă. Dacă oamenii nu sunt obișnuiți să se asculte, atunci nu au nici capacitatea să asculte celelalte persoane, se gândesc deja la ce să spună, la lucruri care au de-a face cu ei”.

Adaugă un cutremur de proporțiile pandemiei și o nevoie universală de a găsi un pic de sens și de magie dincolo de structuri și credințe care nu ne mai reprezintă și începem să înțelegem cum astrologia a trecut de pe ultima pagină a ziarelor în topul paginilor de Instagram cu astro-memes și sute de mii de followers.

Și dacă cu un like nu se face primăvară, poate cele șase milioane de dolari investite în aplicația Co-star sună mai convingător – inteligența artificială e aparent foarte compatibilă cu astrologia. O altă explicație pentru acest revival? Neptun e în Pești de ceva timp, iar anul acesta i se alătură și Jupiter, așa că să nu vă surprindă dacă Mercur retrograd o să devină un subiect la ordinea zilei.

Nu puteam să o las pe Alina să plece fără s-o întreb cum o să ne fie în acest 2021. Sugestia ei? Să fim flexibili pentru că e un an care stă sub semnul neprevăzutului, cu Saturn și Uranus care se distrează prin semne de aer (se întâlnesc în iunie și-n decembrie): „mă aștept să apară Andreea Marin cântând „Te inviiit aiiiici, 2021 vibrez pe canapeaua surprizelor.”

Ideea e să nu ne opunem, pentru că „Saturn vine și spune: trebuie să facem curățenie în dulap. Tu zici nu, apoi el mai trece o dată, de două ori, a treia oară îți arde dulapul. Dacă opui rezistență lucrurile se întâmplă în mod dramatic și traumatic. Saturn ia din rutina fiecăruia toate lucrurile care nu mai sunt de folos și ne duce pe calea noastră”. Să ne facem, așadar, ordine în dulap, vă rog.

Schimbări, inovație, accent pe tehnologie, cu certitudine ne așteaptă vremuri interesante. Și fie că intrăm în această horă a astrologiei sau nu, poate lecția cea mai valoroasă a planetelor stă tocmai în această perspectivă mai amplă asupra lucrurilor: existăm împreună, funcționăm în cicluri și, vorba tatălui meu, au căzut ele imperii mai mari și totuși iată-ne aici. Așa că din când în când merită să ne mai uităm la stele – la urma urmei au ghidat atâția exploratori către noi descoperiri.