Am stat de vorbă cu ea despre referințele din lucrările sale, despre ce i se pare mișto acum și despre mediul virtual, unde găsește cele mai multe resurse acum.

Despre lucrări

După primii ani la Pictură (n.r.: a studiat Pictură la Universitatea de Artă și Design din Cluj), nu eram mulțumită de ceea ce făceam, așa că am căutat alternative. În 2017, am folosit pentru prima dată Photoshop-ul pentru a-mi modifica picturile și MakeHuman pentru a-mi crea personajele 3D. Pentru mine acest lucru a fost mai intuitiv decât să țin o pensulă în mână, eram încântată de fiecare rezultat și voiam să învăț tot mai mult, zilnic. Mă inspiră tot ce mă înconjoară, de la amintiri împletite cu ficțiune, până la meme-uri mainstream.

Virtualul are cea mai mare influență asupra mea și a practicii mele. În ultima vreme, subiectele mi-au fost propuse deja pentru expoziții sau colaborări, prin urmare am lucrat mai mult pe partea de documentare și alegere a materialelor: cărți, filme, imagini, articole etc., până când am găsit o idee pe care să construiesc.

Despre referințele la Europa de Est, drama, distopia, umorul din lucrările sale

Referințele acestea sunt precum o reflexie asupra cotidianului, care mă ajută să-mi accesez universul interior. Mai departe o să experimentez și cu alte moduri vizuale, este un quest continuu. Mă interesează să răspund provocărilor din acest domeniu, să împing limitele cunoștințelor mele cu răbdare și într-un mod cât mai fluent, natural.

Despre modul de lucru

Procesul meu de lucru este unul lent, îmi place să fac research, să am cât mai multe surse ca punct de plecare, apoi îmi aleg câteva imagini pentru feeling-ul general care reprezintă cât mai bine ideea. În ultima fază, îmi gândesc modul în care o să plasez personajele. E dificil de explicat când simt că este gata o lucrare, într-un anumit moment când mă uit la ea îmi dau seama că poate fi dezvăluită lumii.

Ce i se pare cool acum

Sunt fascinată de bloguri sau conturi de Twitter care prezintă jocuri video mai puțin populare, experimente ambițioase cu idei neobișnuite, multe dintre acestea uitate sau neterminate. O mare parte dintre ele nu mai pot fi redate pe dispozitivele actuale, altele sunt pierdute. Asta m-a făcut să mă gândesc la modul în care stocăm informația codificată, la fragilitatea acesteia, la felul în care cineva din viitor va găsi o mică comoară arhaică digitală.

Teknolust 

Obscure Game Aesthetics

Aurora Halal

Noctropolis

„Magic“, de Jamie Sutcliffe