De Emilia Barbu
Arta posibilului. AJ Simpson
FROM THE MAGAZINE
Ce au în comun Paleoliticul târziu și secolul XXI? Ceramica, cel mai probabil. Unul dintre cele mai vechi meșteșuguri ale omenirii continuă să existe – și să reziste, cu încăpățânare, căpătând noi și noi forme. Ana Gurduza, Sandra Berghianu, Adèle Prost și AJ Simpson sunt patru ceramiste care investighează, fiecare în stilul său, arta posibilului, în lut.

După ce am povestit cu artistele ceramiste Ana Gurduza, Sandra Berghianu și Adèle Prost, a venit rândul ultimei invitate: AJ Simpson.
AJ Simpson locuiește în Aberdeen de când se știe, dar Guldagergaard, un oraș din Danemarca, a fost locul în care a avut revelația că vrea să facă ceramică pentru tot restul vieții.
A ajuns acolo în cadrul unei călătorii cu facultatea, în timp ce studia Design 3D și începuse deja să experimenteze cu ceramica, iar vizita în micul oraș danez, unde a descoperit artiști ceramiști bucuroși și absorbiți de munca lor, a înclinat balanța categoric în această direcție.
Ani mai târziu, AJ e în continuare convinsă că nu se va plictisi niciodată de craftul ei, cu toate posibilitățile pe care acest mediu le are de oferit – „este atât de tactil și apoi poate fi atât de rapid să treci de la niște forme din mintea ta la realitate.”
Aceste forme, apoi, au un nume și un stil foarte specific în creațiile lui AJ: „blobs”, aceste creaturi caraghioase, super colorate, cu ochi mari și expresii care nu au cum să nu îți aducă un zâmbet pe față. Inițial niște desene, după călătoria din Danemarca au primit și o formă concretă. De atunci, AJ nu s-a mai oprit și a creat o întreagă armată de blobs. În timp au devenit mai mari și mai colorați, cu forme mai bine definite, au căpătat o alură de personaje de desen animat și expresivitatea lor pare să nu aibă limite.

De altfel, sunt piesele de care se atașează cel mai ușor: „au personalități diferite care ies la iveală pe măsură ce îi creez și până apuc să-i termin, simt că am creat deja o conexiune cu fiecare dintre ei și nu-mi vine să-i mai dau nimănui”. Încearcă însă să nu le dea nume, dar uneori nu se poate abține, iar pe aceia îi și păstrează.
Cariera lui AJ a mai fost marcată de un moment important – atunci când a câștigat The Great Pottery Throw Down (un serial concurs, cu juriu, eliminări și tot tacâmul). Pe lângă premiu, AJ a ieșit de acolo cu mult mai multă încredere și o comunitate de ceramiști care o inspiră și care i-au devenit prieteni.
A avut și momente mai dificile, însă consideră că lucrul cu ceramica a transformat-o într-o persoană mai rezilientă și într-un artist mai puternic – „încă din prima zi de lucrat cu ceramica a trebuit să accept că există întotdeauna un risc foarte mare ca lucrurile să iasă foarte prost. Cred că ceramiștii sunt printre persoanele cele mai calme în mijlocul unei situații de criză, tocmai pentru că sunt obișnuiți să vadă lucruri la care poate au lucrat, ore, zile sau săptămâni întregi, crăpându-se brusc sau explodând, topindu-se sau câte și mai câte.”
Dar poate tocmai cu ajutorul acestei reziliențe, și a oamenilor care îi susțin munca, AJ a ajuns să lucreze full-time ca ceramist, de șase luni și e foarte bucuroasă să poată face tot timpul ceea ce iubește.
În prezent colaborează cu alți cinci ceramiști și caută o locație unde să deschidă un studio cu acces liber împreună, unde să ofere lecții și un spațiu de lucru pentru comunitatea artistică din Aberdeen. Dar scopul său principal rămâne să creeze cât mai multe lucruri distractive, colorate și pline de personalitate, până când lumea întreagă va arăta ca un blob râzând în soare.
Created with Newsroom AI
Go to page
We're sorry, it looks like your browser doesn't support this experience.