De Amalia Dobre

»

The archives game

Ce mai aflăm nou din trecut

Când eram mică, un loc în care aveam răbdare să stau mult timp era curtea vecinei noastre, tanti Livia. Curtea aia nu era ca toate curțile. M-am prins de asta într-o zi când râcâiam cu un băț la întâmplare în pământ și am găsit un omuleț din plastic. De-atunci, când aveau ai mei treabă și mă lăsau acolo, stăteam cu orele și săpam cu bețe în pământul ăla magic care dădea ceainice și cești colorate din plastic, omuleți, cartoane cu desene pe ele și alte jucării.

Tot ce trebuia să fac era să caut. Atât. Și ieșeau chestiile alea. Multă vreme am crezut că era ceva ce ținea de o superputere a mea. Până când i-am povestit mamei mele faza asta și cum credeam că am puteri supran… „A, păi acolo, la tanti Livia, a fost o grădiniță.“ Super!

Au urmat apoi alte locuri unde căutam chestii, podul casei, apoi alte case, anticariate, SH-uri și tot așa.

Sunt și pe Instagram câteva locuri care seamănă cu pământul din curtea vecinei noastre tanti Livia. Vă arăt cât să vă faceți o idee. Bine, pe scurt ideea e că puteți căuta și voi când vă place un designer sau un artist cu suficientă vechime să meargă un archive după nume.

Editorial Comme des Garçons, Six Magazine, Tbilisi, Georgia, 1989

Rei Kawakubo, 1978

Articol despre magazinul Comme des Garçons New York, din Village Voice, 1984

Despre colecția Comme des Garçons primăvară-vară 1992, în Vogue SUA

Scrisoare de la Antoine de Saint-Exupéry pentru Hedda Sterne, 1942

În timp ce scria „Micul Prinț”, Antoine de Saint-Exupéry se consulta uneori cu Hedda Sterne, o suna să-i citească pasaje și a rugat-o să îl ajute să găsească un ilustrator bun pentru carte. Știu asta de pe contul Hedda Sterne Foundation. Și ce-i și mai tare la faza asta, Hedda a fost cea care l-a încurajat să ilustreze el însuși Micul Prinț.

De Hedda Sterne am aflat în 2017, la lansarea unui album la Muzeul Enescu. Întâmplător atunci erau expuse câteva picturi de-alea ei în mansarda unde era lansarea. Am citit despre ea apoi și am hotărât că îmi place foarte mult. Am găsit și arhiva asta care e preferata mea de pe Instagram.

Untitled, Hedda Sterne, 1993

Untitled, colaj, Hedda Sterne, 1941

Notiță din colecția „studio notes", care cuprinde sute de astfel de însemnări de-alea Heddei despre poezie, muzică, artă în general.

Artista Louise Bourgeois într-un ad Helmut Lang din 1997, fotografiată de Bruce Weber pentru The Face Magazine

Cred totuși că Helmut Lang merită un cont cu mai mult de 129 de postări

Dar poate o să vă placă contul ăsta, unde își postează lucrările. Nu e chiar arhivă, bine, e un fel de arhivă, dar nu așa veche.

Există și un risc când urmăriți arhive, pe care aș vrea să îl menționez. Se poate întâmpla într-o zi să vă apară în feed acest desen. Este pisica paleontologului Fielding B. Meek. Nu vreau să redau contextul, pentru că este trist, dar trebuie să știți că se poate întâmpla și așa.

Toshirō Mifune (stânga) și (dreapta), la Festivalul de la Veneția, în 1965

Știți construcțiile care semnalizează intrarea într-o localitate. Pe Border Marks Archive sunt peste 200. Când le-am văzut prima oară așa la grămadă m-am gândit la Transformers. Schimbi orașul, pac, tadadada, se transformă în altă construcție. La fel de politicoasă. Bine ați venit! Drum bun!

Bonus: un tort făcut de NUDAKE, pe care îl puteți găsi și pe @margielatab1

Created with Newsroom AI