I-a documentat pe întuneric, în peisajul lor natural, iar pe lumină a întâlnit comunitatea din jurul acestora. 

Vorbele unui tânăr cioban au devenit, ulterior, subtitlul expoziției cu lucrările artistului:

„Să fie întuneric, da’ să fie lumină!”

Proiectul „Arbori Bătrâni”, semnat de Florin Ghenade și realizat de Galeria Posibilă, are atât o dimensiune artistică (fotografică, video), cât și una antropologică, prin care sunt arhivate poveștile oamenilor din comunitățile care gravitează în jurul copacilor.

L-am rugat pe Florin să ne povestească cum s-a conturat proiectul lui și care sunt mizele acestuia.

„Încep cu o amintire din septembrie 2011. Eram după o săptămână de umblat prin Moldova, la Iași. De fapt in Vișani, Bârnova, un cartier/sat rural din vecinătatea Iașiului. Eram acolo să fotografiez Castanul Unirii, cel sub care Alecsandri scrisese imnul unionist : « Sub acest măreț castan… ». ”

„Era ultimul din acea călătorie, în care fotografiasem 5 sau 6 arbori ziua, pe plan-film, în încercarea de a construi un proiect care să aibă legătură și cu zona Moldovei într-un sens istoric, dar să fie și despre fotografia ca limbaj și ce înseamnă să documentezi cu imagini.”

„Arborii îmi păreau un prilej fantastic și chiar mai mult de atât.”

„Era soare, amiază și mă învârteam de vreo 2 ore în jurul castanului neștiind cum să dau sens instinctului care mă cărase în acea călătorie până acolo. Cum să-l fotografiez?”

„De aproape, în detaliu, să se vadă universul dintre crengile lui, pline cu castane, prin care pătrundea lumina soarelui cald, de septembrie? De mai departe, dar nu prea, să i se vadă statura și măreția?”

„Poziționat în centrul cadrului, documentar, obiectiv, în care să prind stâlpii și cablurile electrice care îl ating și care, clar, nu au fost primele acolo, înaintea castanului?”

„Am plecat cu oarecare frustare, care m-a urmărit mult timp și acasă, după ce am developat filmele cu cei 5 arbori din Moldova. Aproape că mă încurcase prezența lor inevitabilă în cadru.”

„Și au trecut câteva luni pâna când, în metrou în București, profund imersat în gânduri proprii, mi-a trecut prin minte să-i fotografiez pe un fel de fundal, cum văzusem la fotograful corean Myoung Ho Lee.”

„Doar că subiecții mei aveau 20,30 de metri înălțime și tot pe atât în diametrul coroanei, și așa am ajuns la noapte. Nu povestesc acum despre ce a însemnat tehnic și logistic ideea mea, însă o lume de posibilități s-a deschis odată cu noaptea.”

„Prin contrastul puternic dintre lumină și întuneric, aproape se scurtcircuitează vederea și, la fel ca atunci când ne uităm direct în bec sau în flash-ul unui aparat foto, partea luminată rămâne mai multă vreme pe retină și în memorie.”

„Au urmat 6 ani de călătorii, de fotografiat noaptea, de cărat aparatură, de întâlniri cu oameni deosebiți care mi-au dat input-ul lor ca biologi, antropologi, de aflat povești despre oameni, despre arbori, și nu în ultimul rând despre mine.”

„În tot acest timp a crescut și atașamentul pentru copaci.”

„Galeria Posibilă preia imaginile cu arborii și poveștile lor și le așează într-un context mai larg al discursului artistic contemporan, în relație cu natura, cu peisajul, dar și al nevoii de redefinire a relației noastre cu natura și cu naturalul.”

„Sunt grăitoare, în acest sens și seriile de conferințe ce acompaniază expoziția «Arbori Batrâni. Să fie întuneric, da să fie lumină» de la Muzeul Taranului. ”

„Această nevoie nu mai e una locală, care ține de contextul nostru specific, ci e globală. Ne aflăm în plin demers de repoziționare a umanității în raport cu natura, dar și a umanității în raport cu umanitatea însăși, care depășește sfera ecologiei și a biologiei, devenind unul puternic politic sau politicizat.”

„În acest sens, mai degrabă decât să ofere niște răspunsuri sau poziții, expoziția și conferințele « sets the stage » cum ar veni, sau creează prilejul unor discuții mai mult decât actuale.”

Așa cum și Florin ne povestește, pe lângă expoziția cu fotografii realizate pe timp de noapte, proiectul oferă publicului conferințe, o serie de tururi ghidate, un tur de noapte la Stejarul de pe Horei și o lansare de carte.

Dacă nu ai ajuns încă la expoziție, o poți face până pe 10 martie. Fotografiile sunt găzduite de Muzeul Țăranului Român, în sala Tancred Bănățeanu.

Iar dacă vrei să urmărești și restul evenimentelor prevăzute în proiect, o poți face aici.