Am vorbit cu ea despre facultate, siluete, despre cutia ei mare cu „gunoaie”, obiecte și materiale pe care le-a strâns de prin sh-uri în anii de liceu.

London College of Fashion

Am început facultatea în plină pandemie, ceea ce nu prea a ajutat pentru prima impresie. Cu toate acestea, mi se pare că au manage-uit destul de bine situația. A trebuit să urmez niște tutoriale online făcute de ei care chiar m-au făcut să învăț. După ce am revenit la loc în persoană, chiar am simțit că am făcut o alegere bună. O să plec de acolo cu multe cunoștințe tehnice, networking și abilitatea de a articula creativ ideile pe care le am. Concluzii? Poate omul să învețe și fără să fie abuzat de profesor. Mi-a fost tare greu să scap de frica asta pe care o aveam în sistemul de învățământ românesc. 

Siluete

În anul 2 am observat că mereu folosesc siluete rotunde, organice. Pentru piesele din colecții, îmi place volumul creat prin punerea împreună a mai multor panel-uri. În linia ready-to-wear folosesc de obicei un detaliu care atrage atenția , cum ar fi un umăr ascuțit sau mâneci foarte lungi. 

Materiale

Materialele pe care le folosesc sunt cu siguranță un aspect foarte important în ceea ce fac. De-a lungul anilor de liceu, am colecționat destule textile găsite prin sh-uri sau de pe la oameni care nu mai aveau nevoie de ele. Mereu îmi aduc câteva cutii de acasă pentru că asta îmi dă un punct de plecare în proiect. Completez cu resturi de material din cutia comună a facultății sau lucruri găsite prin charity shops.

În anul 2 am folosit chiar și ambalaje din plastic de unică folosință. Înainte de fiecare semestru, mă pregătesc de acasă și caut prin sh-uri anumite printuri sau texturi. Când încep să lucrez efectiv, fac cumva și folosesc în mare parte tot ce am, mai completez uneori cand e nevoie cu materiale date de facultate. (deadstock donat de designeri). Oricum, procesul meu creativ se bazează continuu pe problem solving. 

Figurine din ceară și sculpturi din pluș

În liceu, aveam sculptura ca materie. Nu-mi plăcea în mod special, dar făcusem si eu o dată ceva să-mi placă. Am băgat lucrarea în cuptor și a explodat înăuntru. Din fericire, rămăseseră bucăți folosibile, cum ar fi urechile nasul și gura. Le-am luat acasă și am refăcut lucrarea cu pluș și material textil, iar la final, am fixat-o pe o placă de lemn folosită pentru trofeele de vânătoare. (Tatăl prietenei mele e vânător și mi-a donat plăcuța).

Am descoperit plăcerea pentru sculptură cu adevărat atunci când am început să lucrez mai mult în Sculptris, un fel de Paint, dar pentru sculptură. Procesul meu în acest program e asemănător cu al unui copil care se joacă cu plastilină. Ideile vin în timp ce mă joc în Sculptris, apoi trebuie doar să le finisez puțin și apoi le printez 3D la facultate. 

Ce urmează

Să fiu sinceră, nu sunt sigură ce vreau să fac după ce termin facultatea. Ideal ar fi să vină cineva la mine să zică „mamăă, ce tare ești Alesia, hai să-ți vinzi căciulile la noi”. Până atunci, aș lua un an pauză să stau în România și să aplic la diverse programe locale; să fac cât mai multe căciuli și headpiece-uri ca să pot să încep să vând. Mi-ar plăcea mult să fac un master, dar vedem până acolo, viitorul e imprevizibil. 

Ce îi place acum

Am fost de curând la expoziția „LuYang NetiNeti” și a fost incredibil. Pe lângă faptul că era gratis, LuYang a creat un spațiu digital immersive într-un joc video + o arcadă de jocuri. 

De ascultat, trupa Zimbru mereu va fi favorita mea și recomand oricui să meargă să-i vadă live. Și de văzut, e animația asta super obscură „The Flying Luna Clipper”, pe care merge să o ai și așa de fundal, oricum merită văzută. Ar mai fi Kiko Kostadinov, Jun Takahashi, Minju Kim, Matty Bovan.