Arthur Fleck __

„Joker”, 2019

_

Nu e vorba doar de transformarea fizică pe care a suferit-o pentru a-l juca pe Arthur Fleck, ciudatul clown cu vise de a reuși în lumea stand-up-ului, deși n-are pic de omor, suferă de tot soiul de boli bizare și încă locuiește cu maică-sa. E vorba și că a reușit să facă un Joker interesant în condițiile în care ce al lui Heath Ledger ne-a rămas tuturor în minte.

_

E drept, Phoenix l-a jucat mai degrabă pe Fleck decât pe Joker, dar transformarea psihică a personajului e spectaculoasă. Phoenix te face adesea să-l simpatizezi, să-i înțelegi suferința, să pricepi că n-a devenit un personaj negativ pentru că era destinul său ăsta, ci pentru că viața l-a dus într-acolo.

Freddie Quell __

„The Master”, 2012

_

Filmul lui Paul Thomas Anderson e parțial inspirat din scientologie, dar spune o poveste ficțională despre un veteran din WWII care își descoperă o nouă misiune în viață când îl întâlnește pe liderul unei mișcări religioase, jucat de regretatul Philip Seymour Hoffman. Phoenix și Hoffman se completează reciproc și creează niște scene puternice. Nu-i de mirare că „The Master” e considerat unul dintre cele mai bune filme din toate timpurile.

_

Ca o paranteză, imaginea filmului e semnată de Mihai Mălaimare Jr.

Commodus __

„Gladiator”, 2000

_

Pentru mulți, a fost primul contact cu Phoenix. Și chiar dacă rolul împăratului roman a fost personajul negativ al filmului care a câștigat Oscarul în acel an și a umplut sălile de cinematograf, interpretarea sa i-a adus o nominalizare la un premiu care încă l-a ocolit. Aceasta a fost pentru rol secundar, celelalte, pentru rol principal, au fost pentru „The Master” și „Walk The Line”.

_

„Joker” îl pune în fața unei potențiale a patra nominalizări. Poate e cu noroc.

Johnny Cash __

„Walk The Line”, 2005

_

Povestea ascensiunii spre faimă a acestei legende a muzicii country se învârte în jurul relației sale tumultuoase cu June Carter, interpretată de Reese Witherspoon, care a și luat Oscarul pentru rol, singurul primit de film, în ciuda buzz-ului creat în jurul filmului. Ne-a rămas însă o interpretare minunată a piesei „Folsom Prison”.

Theodore __

„Her”, 2013

_

Scriitorul care se îndrăgostește de vocea lui Scarlett Johansson (cine n-ar păți asta), în această, să-i zicem, comedie romantică SF scrisă și regizată de Spike Jonze, e departe de tipologia obișnuită a personajelor lui Phoenix. Poate de aceea, ne-a surprins atât de plăcut modul în care și-a construit personajul. Mustața a fost un bonus.

Joe __

„You Were Never Really Here”, 2017

_

Dacă n-ai văzut excelenta dramă regizată de Lynne Ramsey, despre un asasin cu PTSD care face ravagii în lumea traficanților de tinere fete din New York, pune-o pe listă. Poate că îți închipui că filmul e în stilul celor cu Liam Nesson, însă aici personajul nu e invincibil și linia dintre bine și rău e mai mereu blurată. Se vede mâna unei femei în spatele camerei și materialul actoricesc excelent cu care a putut lucra.

Leonard Kraditor __

„Two Lovers”, 2008

_

Lui Phoenix i se dă aici un material perfect de dramă, un personaj sfâșiat între dragostea pentru două femei. Filmul, regizat de James Gray (care are origini ucrainene), e inspirat de povestirea „Nopți albe” a lui Dostoievski, dar nu urmează același scenariu. Ar fi fost poate prea mult, mai sunt șapte alte ecranizări.

Tu ce părere ai? Lipsește vreun rol de pe listă?