de IOANA ILIE
Gestul de a arunca un aliment care a expirat pentru că nu l-am consumat la timp sau pentru că nu s-a întâmplat să fie pe gustul nostru pare, la o primă privire, unul banal, însă implicațiile lui se multiplică atunci când ne gândim că milioane de oameni fac acest lucru zilnic, în mai toate colțurile Globului.
În timp ce pentru mulți dintre noi mâncarea este aproape un dat - pentru că ne permitem să o risipim, pentru 900 de milioane de oameni de pe Planetă, reprezentând totalul populației subnutrite, accesul la produse alimentare de bază este extrem de dificil.
Situația în care am ajuns devine cu atât mai alarmantă dacă ne uităm spre viitor: într-o lume cu resurse naturale limitate (apă, energie, soluri fertile) și care este într-o continuă creștere (se estimează că până în 2050, populația globală va ajunge la 9.1 miliarde de oameni, cu 34% mai mult decât astăzi), pierderea autonomiei alimentare, accentuată și de impactul schimbărilor climatice, va deveni o provocare pentru tot mai multe regiuni de pe Glob.
Felul ignorant în care ne-am obișnuit să consumăm resursele Planetei, pentru ca mai târziu să le aruncăm la tomberon, nu are impact doar asupra grupurilor celor mai vulnerabile, ci și asupra mediului, iar criza climatică actuală ne obligă să regândim întregul sistem de producere și distribuție a alimentelor și să-l înlocuim cu unul care să împiedice, pe cât posibil, irosirea lor.
Specialiștii estimează că o tonă de alimente risipite echivalează cu 4,2 tone de emisii de CO2 în atmosferă. Iar dacă ar fi o țară, risipa alimentară ar ocupa locul 3 în lume din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră generate: această practică este responsabilă pentru 10% din totalul emisiilor globale actuale.
Cele mai recente studii FAO ne arată că, la nivel global, 54% din cantitatea alimentelor irosite provine din etapele de producție și depozitare ale acestora, iar 46% din cele de comercializare și consum.
Dacă în țările dezvoltate și foarte dezvoltate, risipa alimentară atinge cote ridicate după ce produsele au ajuns deja în mâinile comercianților și consumatorilor, în țările în curs de dezvoltare, cele mai mari pierderi au loc în primele etape ale circuitului și se datorează, în special, folosirii unor tehnologii rudimentare de recoltare, procesare și conservare.
Potrivit studiilor, cantitatea de mâncare irosită la nivel de consumator în țările industrializate echivalează cu întreaga producție netă de mâncare din Sahara, iar la nivel european, 80% din risipa alimentară reprezintă alimente care ar putea fi consumate.
La nivel global, țările cu cea mai mică rată de risipă alimentară pe cap de locuitor sunt Grecia și China (44 kg pe an), urmate de India (51 kg pe an), iar cele cu rata cea mai ridicată sunt Australia (361 kg), urmată de SUA (278 kg).
În 2007, apa consumată pentru mâncarea risipită a fost echivalentă fluxului anual al fluviului Volga. Mai mult de atât, pentru producerea mâncării pe care o aruncăm, omenirea risipește anual 30% din totalul solurilor fertile, o suprafață mai mare decât Canada și India la un loc, iar aproximativ 10 milioane de hectare sunt defrișate anual pentru mâncarea pe care o aruncăm, adică 74% din totalul de defrișări anuale.
Dincolo de nevoia unor programe, strategii și măsuri legislative care să combată risipa alimentară în toate etapele de producție și comercializare a mâncării, există câteva schimbări de comportament pe care este important să le facem în calitate de consumatoare, pentru un viitor cât mai egalitar și sustenabil.
O parte dintre soluții ar fi util să le găsim singure, analizându-ne propriul stil de viață și identificând care sunt situațiile în care putem pica în capcana risipei, iar o parte dintre ele sunt disponibile în kit-urile și aplicațiile promovate de ONG-urile locale sau internaționale care activează în domeniu. Un ghid util care s-ar putea să te inspire este disponibil aici.