Anna de Noailles (1876-1933)

Liceul francez din București îi poartă numele, pentru că e prima femei care a primit titlul de comandor al Legiunii de Onoare și este descendenta unor familii borești românești (Bibeștii și Craiovești). A publicat trei romane și multe cărți de poezii și a fost o participantă activă la viața artistică din Franța. Mulți artiști și-au luat-o drept muză. Portretul semnat de Philip de László de pe prima pagină a acestui articol se găsește la Musée d'Orsay, în Paris.

Găsești bustul ei, semnat de Auguste Rodin, la MET-ul din New York (scultura poartă numele "Madame X", pentru că Anna nu l-a plăcut), un tablou de Kees van Dongen la muzeul Stedejlik în Amsterdam și portretul de mai sus, semnat de Ignacio Zuloaga, la muzeul de arte frumoase din Bilbao.

Numele ei românesc era Ana Elisabeta Brâncoveanu. S-a căsătorit în 1897 cu Contele de Noailles. Salonul lor i-a găzdut pe mulți dintre artiști francezi de la începutul secolului XX, a fost prietenă bună cu Marcel Proust, lucruri pentru care e mai cunoscută acum decât pentru activitatea ei literară, deși a fost premiată, în 1921, de Academia Franceză și a fost membră a Academiei Belgiene de limbă franceză (și a celei române, la insistența lui Iorga).

Avigdor Arikha (1924-2010)

Născut la Rădăuți și crescut în Cernăuți, a fost unul dintre numeroșii evrei care au suferit din cauza deciziilor antisemite ale autorităților românești, fiind deportat în Transnistria, împreună cu familia. A scăpat, după o serie de aventuri dramatice, inclusiv o evadare eșuată în care și-a pierdut tatăl, cu ajutorul Crucii Roșii. Avigdor a emigrat în Israel după 1944, a fost rănit grav în războiul palestinian din 1947-49, și a ajuns în Franța, unde a studiat pictura la Ecole des Beaux Arts.

Printre prieteni săi apropiați erau Henri Cartier-Bresson și Samuel Beckett, care a fost coautor-l primei cărți a lui Arikha (și nașul primei sale fete).

După ce a cochetat o vreme cu pistura abstractă, s-a întors spre un realism și desen, preferând să picteze natură moartă, nuduri și portrete și autoportrete. Printre acestea, portretul reginei-mamă Elizabeth și a lui Catherine Deneuve, opere sale găsindu-se în diverse muzee mari din lume.

Jean Aurel (1925-1996)

Scenaristul și regizorul francez s-a născut la Răstolița, jud. Mureș, într-un vagon de dormit, motiv pentru care are cetățenia română. A început cu filme documentare, apoi a regizat filme, în general comedii, în care au jucat Brigitte Bardot, Catherine Deneuve, Louis de Funes, Anna Karina. Are chiar și o nominalizare la Oscar, pentru documentar, în 1965.

Anna Karina în „Lamiel”de Jean Aurel.

Brassaï (1899-1984)

Numele real a primului fotograf care a pozat Parisul noaptea e Gyula Halász. E maghiar, născut la Brașov pe vremea când acest oraș făcea parte din imperiul austro-ungar. Numele său de artist vine de la Brassó, denumirea de atunci a orașului natal, motiv pentru care l-am inclus pe această listă.

Considerat a fi unul dintre cei mai buni fotografi ai secolului trecut, operele sale fac parte din colecțiile multora dintre muzeele mari din lume.

Printre cei pe care i-a fotografia se numără Dalí, Pablo Picasso, Henri Matisse, Alberto Giacometti, Man Ray. A fost și un foarte apreciat fotograf de modă, colaborând adesea cu ediția americană a revistei Harper's Bazaar.

Isidore Isou (1925-2007)

Acum câțiva ani, MNAC i-a dedicat o expoziție fondatorului letrismului, un curent artistic inspirat de dadaism. Isou s-a născut la Botoșani și a emigrat în Franța după război, din cauza comunismului. A primit cetățenia franceză abia în anii '80, dar a rămas în țara adoptivă până la moarte.

Pe lângă filmul „Traité de Bave et d’Éternité", Isou e cunoscut pentru scrierile sale cu tendințe politice, reeditate în ulimii ani. Isou a apărut, în anii '50, și într-un documentar despre letrism realizat de Orson Welles.