Sărbătorim o nouă ediție de Oscaruri duminica asta cu cele mai bune 10 piese din filme pe care am putea să le ascultăm la nesfârșit. Nominalizate sau nu la Oscar, aceste filme nu ar fi fost la fel fără piesele care s-au îmbinat perfect cu scenariul. Avem 10 exemple să o dovedim.

Iar Oscarul pentru cea mai bună coloană sonoră merge la… Thom Yorke pentru „Suspiria”!

Sau nu.

Nu știm cât suferă sau nu Thom Yorke din cauza faptului că nu a fost nominalizat la Oscar pentru impecabilul album „Suspirium” de pe coloana sonoră a filmului „Suspiria”, regizat de Luca Guadagnino, însă cert este că noi o facem. 

Înainte să trecem mai departe, uite și de ce:

Desprins din universul lui Wes Anderson, filmul „The Life Aquatic with Steve Zissou” (2004) nu are o singură piesă incredibilă, ci o colecție de piese semnate de David Bowie și reinterpretate în portugheză de către Seu Jorge. Magic!

Orice poartă amprenta regizoarei Sofia Coppola trebuie consumat cu încredere. Acesta este și motivul pentru care nu ne putem mulțumi cu un singur film (sau o singură piesă) din partea ei. În „Marie Antoinette” (2006) te așteaptă o explozie muzicală totală, cu New Order, The Strokes, The Cure și Bow Wow Wow pe repeat în playlist-ul reginei de 19 ani. 

„Lost in Translation” (2003) nu este doar un film minunat, ci este cel care ne-a oferit faimoasa scenă romantică și indescrifrabilă de la final, pe fundalul căreia rulează piesa „Just Like Honey” de la The Jesus and Mary Chain. 

Există o scenă în „Great Expectations” (1998) pe fundalul căreia îl poți auzi pe Jarvis Cocker (Pulp) cântând piesa „Like A Friend”. Ei bine, aceasta este definiția îmbinării perfecte dintre muzică și cinematografie. Au trecut două decenii de atunci și încă ne face inima să bată mai tare.

Colecționar de discuri și consumator avid de muzică, Quentin Tarantino nu dă niciodată greș cu alegerile muzicale pe care le face pentru filmele sale. Pe lângă valoarea cinematografică pe care o are, „Pulp Fiction” a avut și minunatul rol de a readuce la lumină publicului contemporan piese excelente din trecut.

„The Graduate” (1968) este filmul care a adus în cultura pop termenul, respectiv piesa care l-a creat, „Mrs. Robinson” a duo-ului Simon & Garfunkel. 

De la piesele „Bang Bang - My Baby Shot Me Down” (Nancy Sinatra) și „Run Fay Run” (Isaac Hayes) la cântecul de nai al muzicianului Gheorghe Zamfir, „Kill Bill Vol. I” ne-a dat senzația că urmărim de fapt un videoclip pe care simțim nevoia să îl revedem iar și iar.

Judecând după întreaga sa filmografie, regizorul John Hughes știe că muzica este nelipsită din viețile adolescenților. În „Pretty in Pink” (1986) surprinde tot felul de stări traduse prin piesele trupei The Smiths sau INXS și reușește, desigur, să stârnească nostalgia.

Dacă David Bowie și Oasis nu au vrut să își asocieze muzica cu filmul lui Danny Boyle, „Trainspotting”, piesa „Lust for Life” (Iggy Pop) a devenit un imn în toată regula (în special în momentele în care ești fugărit de autorități). 

În 1968, Stanley Kubrick crea o capodoperă plină de mister intitulată „2001: A Space Odyssey”. Extrem de valoroasă la rândul său, coloana sonoră a filmului este și ea din altă lume - de la „Also Sprach Zarathustra” (Richard Strauss) și „The Blue Danube” (Johann Strauss) la „Lux Aeterna” (György Ligeti).