Emma Belle a aflat în urma unui test genetic că există o probabilitate de 99% ca bebelușul ei să aibă sindromul letal Edwards, după cum povestește pentru The Washington Post. După lungi consultări cu medicul ei, în cele din urmă, ea a optat pentru avortul terapeutic pentru a nu trece prin trauma de a naște un copil mort sau a-l pierde în perioada imediat următoare.

Însă pentru că întreruperea terapeutică a sarcinii este tot o formă de avort (din motive medicale), această opțiune începe să dispară pentru foarte multe femei din Statele Unite, după abrogarea Roe v. Wade, care stabilea dreptul constituțional al femeilor la avort. 13 state au adoptat deja legi care restricționează accesul la avort și se așteaptă ca și alte state să acționeze similar în perioada următoare.

În teorie, majoritatea interdicțiilor de avort adoptate după abrogare fac excepții pentru situațiile în care viața mamei este pusă în pericol. Nu includ însă și situațiile în care fătul are probleme de dezvoltare sau malformații incompatibile cu viața, așa cum se întâmplă în legislația altor țări, printre care și România.

Conform legislației noastre, avortul este permis la cerere până în săptămâna 14 de sarcină sau, după caz, până în săptămâna 24 de sarcină sau mai târziu, dacă sănătatea sau viaţa femeii este pusă în pericol sau fetusul este afectat de malformaţii serioase.

„Procesul de embriogeneză este constituit din etape complexe, în care și cele mai mici erori apărute pot genera efecte severe cu repercusiuni grave”, explică dr. Anca Sultan, medic specialist obstretică-ginecologie la clinica Femme Boutique Medical. „În cazul depistării unor afecțiuni cunoscute a fi incompatibile cu viața sau care afectează sever dezvoltarea ulterioară a produsului de concepție, pacientei îi este expusă posibilitatea terminării terapeutice a sarcinii.”

CÂteva dintre cele mai comune afecțiuni:

>> anomaliile cromozomiale (sindromul Down, Edwards sau Patau) - cel mai frecvent pentru efectuarea avorturilor terapeutice.

>> anencefalia - creierul nu se dezvoltă, iar calota craniană și chiar scalpul pot lipsi. Pot ajunge uneori la termen și chiar se pot naște, însă funcțiile sunt limitate doar la reflexul de respirație. De obicei, supraviețuiesc câteva ore sau zile după naștere.

>> hidrocefalia - acumulare de lichid cerebral spinal care nu poate fi drenat corespunzător. În funcție de alte anomalii asociate poate deveni incompatibilă cu viața.

>> sindromul Meckel Gruber - sindrom genetic rar, incompatibil cu viața, care include o varietate de malformații: rinichi polichistici, polidactilie, malformații pulmonare și hepatice.

>> pentalogia lui Cantrell - afecțiune genetică rară, incompatibilă cu viața, care poate include omfalocel, hernie diafragmatica anterioara (defect intern muscular care permite organelor interne să ascensioneze în cavitatea toracică), cord ectopic (inima se află în afara corpului) și defecte intracardiace.

>> agenezia renală - lipsa de dezvoltare bilaterală a rinichilor.

>> displazia tanatoforică - malformatii scheletale severe incompatibile cu viața

Situația din America (dar și din Polonia, Malta și alte țări ale Europei și din lume) este cu atât mai dramatică cu cât, în realitate nu există o definiție legală clară a condițiilor care califică acordarea unui avort terapeutic. În unele state care au adoptat restricții anti-avort (sau urmează) medicii sunt ezitanți cu privire la efectuarea procedurii. „Aceste legi vor avea un efect înfricoșător asupra clinicienilor, pentru că ei nu vor să fie acuzați că au comis o infracțiune”, a spus Daniel Grossman, profesor de obstetrică, ginecologie și științe ale reproducerii la Universitatea din California, pentru publicația PolitiFact.

Lisa Harris, profesor de sănătate reproductivă la Universitatea din Michigan, își pune întrebarea, în The New England Journal of Medicine, „Care trebuie să fie riscul de moarte și cât de iminent trebuie să fie? Ar putea fi permis avortul la o pacientă cu hipertensiune pulmonară, pentru care menționăm o șansă de 30 până la 50% de a muri cu o sarcină în curs? Sau trebuie să fie de 100%?”

„Întârzierile care apar pe măsură ce clinicienii caută claritate juridică pentru a se asigura că pot face legal ceea ce știu că este corect din punct de vedere medical este cu adevărat periculos pentru acel pacient”, declara Amy Addante, medic de obstretică-ginecologie pentru PolitiFact.

Consecințele se văd deja. Dr. Jessica Rubino, un medic ginecolog din Texas a povestit pentru NBC News cum și-a sfătuit o pacientă însărcinată în 7 săptămâni care se confrunta cu insuficiență renală să meargă într-un alt stat pentru avort pentru că ea nu ar fi putut să i-l facă decât în momentul în care ar fi aproape pe moarte, de teama culpabilității legale din Texas, care interzice avortul după ce primele bătăi ale inimii fătului au fost detectate, adică în jurul vârstei de 6 săptămâni.

O situație frecventă care reprezintă un real pericol pentru viața mamei și care impune avortul terapeutic cât mai curând este sarcina extrauterină. Deși mulți practicieni nici nu consideră avort tratamentul pentru o sarcină extrauterină, interpretările legislative ar putea pune medicii din SUA în situația de a nu putea interveni decât în momentul critic când avansarea sarcinii ar determina ruperea trompei uterine și deci o hemoragie ce amenință viața mamei.

Într-o situație similară sunt și cazurile de reducere selectivă din sarcinile multiple, o intervenție uneori necesară pentru a elimina unul sau mai mulți embrioni cu scopul de a reduce pericolul pentru ceilalţi copiii şi/sau pentru mamă, dar și rupturile premature de membrane. Dacă se întâmplă înainte de săptămâna 24 de sarcină, medicul poate recomanda o întrerupere terapeutică, deoarece lipsa de lichid va afecta grav capacitatea organelor copilului de a se dezvolta în mod normal.

„Ocazional, o sarcină poate apărea la paciente care au probleme medicale severe, iar continuarea sarcinii poate agrava boala de bază sau poate deveni chiar amenințătoare de viață”, explică dr. Anca Sultan, multe femei fiind puse în situația imposibilității continuării tratamentului necesar.

Împreună cu medicul, le detaliem în continuare pe cele mai comune.

Afecțiunile tiroidiene

„Funcționarea tiroidei într-un mod deficitar ar putea reprezenta o amenințare pentru viața fătului. Hipertiroidismul necontrolat îi poate provoca mamei insuficiență cardiacă și poate determina nașterea fătului cu o greutate sub cea optimă. Hipotiroidismul necontrolat reprezintă, de asemenea, un pericol pentru sarcină, deoarece este direct asociat cu malformațiile congenitale.”

Astmul

„Atunci când este slab controlat, astmul bronșic poate pune în pericol sănătatea mamei, cât și pe cea a fătului. În lipsa medicamentației, un astm ușor poate să devină sever pe parcursul sarcinii, fiind dificil de anticipat dacă simptomele se vor îmbunătății sau se vor înrăutăți de-a lungul celor nouă luni. Astmul slab controlat crește riscul de naștere a unui copil cu o greutate mai mică decât cea recomandată, riscul de preeclampsie sau de naștere prematură.”

Diabetul

„În timpul sarcinii, diabetul zaharat poate avea consecințe grave asupra mamei și a fătului, severitatea problemelor depinzând într-o mare măsură de severitatea bolii diabetice a mamei. Dacă nu este ținut sub control, diabetul poate crește riscul de apariție a malformațiilor congenitale la nou-născut sau de naștere prematură. De asemenea, există riscuri crescute pentru copil să dezvolte în viitor diabet sau să se confrunte cu probleme de greutate.”

Epilepsia

„Tulburările neurologice ce se manifestă prin crize epileptice pot dăuna fătului, riscul de avort fiind mai crescut pentru mamele bolnave de epilepsie. Nu doar crizele convulsive ar putea să reprezinte un factor de risc, ci și modificările hormonale cu care se poate confrunta o femeie afectată de epilepsie și care se află sub tratament. Colaborarea dintre pacient, medicul obstetrician și medicul neurolog este esențială pentru sarcină. Vizitele la medic în timpul sarcinii sunt mai frecvente.”

Afecțiunile cardiovasculare

„Majoritatea femeilor care se confruntă cu o tulburare cardiacă pot da naștere unui copil sănătos, fără efecte permanente asupra funcției cardiace. Există, însă, riscuri asociate nașterii, în special pentru femeile diagnosticate cu defecte congenitale ale inimii. De asemenea, femeile cu tensiune arterială crescută (hipertensiune) au risc crescut de preeclampsie și anomalii placentare, dar și o probabilitate mai mare de a naște prematur.”

Preeclampsia

„Rar, în cursul sarcinii, poate apărea preeclampsie severă refractară la tratament înaintea pragului de viabilitate fetala. Continuarea sarcinii poate deveni în acest caz amenințătoare de viață și, pentru binele matern, se impune terminarea sarcinii înainte de termen.”